Călugărită îngropată în lanțuri, veche de 1.500 de ani, găsită în apropierea Ierusalimului.

Dobrogea Online

Sursa foto:

0:00

Descoperiri Arheologice Revoluționare în Israel

Arheologii din Israel au realizat descoperiri semnificative care contestă concepțiile vechi despre ascetismul religios din perioada bizantină. Recent, săpăturile efectuate la mănăstirea Khirbat el-Masani, situată în nord-vestul Ierusalimului, au scos la lumină rămășițele unui individ înfășurat în lanțuri metalice grele. De obicei, această practică era asociată cu asceții de sex masculin, dar analizele recente au dezvăluit un aspect surprinzător: rămășițele aparțineau unei femei.

Descoperiri Importante în Săpături

Săpăturile realizate de Autoritatea pentru Antichități din Israel, în colaborare cu cercetători de la Institutul de Știință Weizmann, au adus la lumină mai multe cripte funerare datând din secolele IV-VII e.n. Un mormânt, în special, s-a distins prin prezența lanțurilor, care indicau o formă extremă de ascetism, o practică religioasă dedicată renunțării la conforturile lumești pentru atingerea purității spirituale. Această suferință autoimpusă, incluzând restricții corporale, era în mod tradițional asociată cu călugării bărbați.

Tehnici Inovatoare în Determinarea Sexului

Starea deteriorată a oaselor a complicat determinarea sexului prin metode osteologice standard, ceea ce a determinat cercetătorii să aplice o tehnică inovatoare, proteomica smalțului dentar. Prin analiza peptidelor din smalțul unui singur dinte, au identificat prezența proteinei AMELX, codificată pe cromozomul X, și absența proteinei AMELY, specifică bărbaților. Aceasta a confirmat fără echivoc că individul era de sex feminin.

Implicațiile Descoperirii

Importanța acestei descoperiri este evidențiată într-un studiu publicat în Journal of Archaeological Science: Reports. Cercetătorii subliniază că dovezile unei ascete care a practicat o formă extremă de penitență corporală sunt fără precedent în înregistrările arheologice. Ascetismul a devenit un aspect semnificativ al creștinismului timpuriu, mai ales după anul 380 e.n., când creștinismul a devenit religia predominantă în Imperiul Roman. Monahismul a prosperat, iar practicanții căutau diverse modalități de a-și disciplina trupul pentru a-și întări sufletul.

Contextul Mănăstirii

Mănăstirea Khirbat el-Masani a fost construită pe un traseu de pelerinaj către Ierusalim, devenind un important centru religios în perioada bizantină. Aceasta a servit nu doar ca loc de cult, ci și ca reședință pentru pelerinii care călătoreau spre Orașul Sfânt. Descoperirea unei ascete în acest loc sugerează că femeile au avut un rol activ și riguros în viața monahală.

Reevaluarea Rolurilor de Gen în Monahismul Creștin Timpuriu

Arheologii consideră că această descoperire contestă convingerile anterioare despre rolurile de gen în monahismul creștin timpuriu. Deși era cunoscut faptul că existau ascete, identificarea unei femei care a practicat o formă extremă de mortificare corporală va schimba perspectiva istorică asupra acestui subiect.

Distribuie acest articol
Lasa un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *