Viața și Moartea Sfântului Grigorie Taumaturgul
Sfântul Grigorie Taumaturgul s-a născut într-o familie păgână în Nicsar, localitate ce se află în actuala Turcie. Activitatea sa a avut loc în timpul împăratului Aurelian, între anii 270 și 275. A studiat retorică, limba latină și dreptul în orașul său natal, devenind ucenicul lui Origen. După convertirea sa la creștinism, la botez și-a schimbat numele din Teodor în Grigorie. A fost hirotonit episcop al Neocezareei Pontului, un scaun nou înființat de episcopul Phaedimus de Amasea.
Grigorie a luptat împotriva ereziilor din vremea sa, precum sabelianismul și triteismul, și a participat la sinodul de la Antiohia din 265, care l-a condamnat pe Pavel de Samosata. Datorită viețuirii sale exemplare, Dumnezeu l-a înzestrat cu darul facerii de minuni, motiv pentru care a primit și titulatura de Taumaturgul, însemnând „făcătorul de minuni”. Părinții capadocieni din secolul IV l-au considerat fondatorul Bisericii creștine din Cappadocia.
După hirotonire, Grigorie a reușit să convertească întreaga populație a Neocezareei la creștinism, menționând că, înainte de a prelua funcția de episcop, în oraș erau doar 17 creștini. I-au fost atribuite lucrări importante, printre care se numără „Cuvânt de mulțumire către Origen” sau „Panegiric”, „Simbolul de credință”, „Despre nepatimirea și patimirea lui Dumnezeu”, adresată lui Teopomp, precum și o epistolă canonică. Anul exact al morții sale nu este cunoscut (între 270 și 271), dar pe patul de moarte a spus: „Slava lui Dumnezeu că doar 17 creștini am găsit când am venit aici episcop, iar acum, când merg la Domnul, atâția necredincioși rămân, câți credincioși am găsit inițial!”.
Viața Sfântului Cuvios Lazăr Zugravul
Sfântul Cuvios Lazăr s-a născut în anul 810 în Armenia și este recunoscut ca primul sfânt canonizat pentru activitatea sa de iconograf. A intrat în viața monahală de tânăr, stabilindu-se la Constantinopol, unde a dezvoltat darul pictării icoanelor. În timpul vieții sale, împăratul Teofil, un iconoclast convins, a condus imperiul, iar Lazăr a suferit numeroase torturi și a fost închis pentru că a refuzat să distrugă icoanele. A fost salvat de soția împăratului, Teodora, o cinstitoare a icoanelor, care l-a scos din închisoare și l-a trimis la o mănăstire pe țărmul asiatic al Bosforului.
După moartea lui Teofil, cultul icoanelor a fost restaurat, iar Sfântul Lazăr a realizat mozaicul cu imaginea Mântuitorului Hristos de la Poarta de Bronz a palatului imperial. A trecut la cele veșnice în anul 867 și a fost îngropat în Mănăstirea „Sfântul Evandru” din Galata.
Alte Sărbători Religioase
În aceeași zi, conform Sinaxarului Sfinților, se mai sărbătoresc și următorii sfinți:
- Sfântul Ier. VASILE, episcop de Hamah (Siria, cca. +282);
- Sfinții Mc. ACISCLUS și VICTORIA, sora lui, din Cordoba, care au pătimii sub Dioclețian (Spania, +304);
- Sfinții Mc. GRIGORIE, VICTOR și GEMINUS, din Tracia (+304);
- Sfântul EVGHENIE, diacon la Florența, ucenicul Sfântului Ier. Ambrozie al Mediolanului (+422);
- Sfântul Ier. ANIAN (sau AIGNAN), episcop de Orieans (Franța, +453);
- Sfântul Cuv. VULFOLAIC, stâlpnic din Trier (sec. VI);
- Sfântul Cuv. IOAN din Olumba, Cairo și Sinai (+591);
- Sfântul Ier. GRIGORIE, episcop de Tours (Franța, +594);
- Sfântul Ier. NAMASIE, episcop de Vienne (Franța, cca +599);
- Sfânta Cuv. HILDA, întemeietoarea și stareța Mănăstirii din Whitby (Anglia, +680);
- Sfântul Cuv. IOAN care s-a nevoit.
Evenimente religioase importante
În data de 16 noiembrie, se remarcă mai multe momente semnificative din istoria bisericii ortodoxe. Unul dintre cele mai notabile evenimente se petrece în Olimpul Bitiniei, în timpul domniei lui Roman Lecapen, în secolul al X-lea.
De asemenea, este pomenit Sfântul Mucenic Mihail din Georgia, alături de alți 150 de martiri, care au suferit pentru credință în anul 920.
Un alt sfânt onorat în această zi este Cuviosul Nicon de Radonej, ucenic al Sfântului Serghie de Radonej, care a trecut la cele veșnice în anul 1426.
Totodată, se commemoră și adormirea Cuviosului Danul Sandu Tudor, ieroschimonah de la Rarău, care a fost un mărturisitor curajos în timpul prigoanei comuniste, sfârșind în închisoarea de la Aiud în anul 1962.
În fine, este pomenit și Cuviosul Nectarie Vasilescu, protopsaltul din Sfântul Munte Athos, care a viețuit între anii 1807 și 1899.
