Viața Sfântului Ciprian
Sfântul Ciprian a trăit în perioada împăratului Diocletian, între anii 284 și 305. Înainte de a îmbrățișa credința creștină, el a fost cunoscut ca vrăjitor, filozof și slujitor al zeului păgân Apolo în Antiohia Siriei.
Transformarea lui Ciprian
Conform relatărilor din viața sa, un tânăr păgân pe nume Aglaid s-a îndrăgostit de Iustina și, dorind să o ia de soție, a solicitat ajutorul lui Ciprian după ce a fost respins de aceasta. Ciprian a încercat să-i insufle Iustinei dorința pentru Aglaid prin intermediul diavolilor, însă vrăjile sale nu au avut succes, deoarece Iustina le-a respins prin rugăciune, post și semnul sfintei cruci. După aceste eforturi zadarnice, Ciprian a realizat înșelăciunea în care se afla și s-a botezat. Ulterior, el a fost hirotonit preot și, mai târziu, episcop în Cartagina. Sfântul Ciprian a murit ca martir pe 2 octombrie 304, alături de Sfânta Iustina.
Cinstirea Sfântului Ciprian
Biserica Sfântul Ciprian – Zlatari, situată pe Calea Victoriei, nr. 12, între străzile Stavropoleos și Lipscani, adăpostește mâna dreaptă a Sfântului Ciprian. Oamenii vin să-l cinstească pentru viața sa dedicată lui Hristos și pentru martiriul său. Mâna sa, considerată făcătoare de minuni, se află într-o casetă mică la partea stângă a altarului, iar credincioșii au posibilitatea să se închine Sfintelor Moaste.
Troparul și Condacul Sfântului Ciprian
Troparul Sfântului Mucenic Ciprian subliniază faptul că el a fost un lucrător al lui Dumnezeu, care a învățat adevărul și a suferit cu credință. Oferind o rugăciune pentru mântuirea sufletelor noastre, el este recunoscut ca un exemplu de credință și răbdare.
Condacul Sfântului Mucenic Ciprian îl prezintă ca pe un ierarh onorat, ale cărui nevoințe sunt cinstite de întreaga lume, care cere continuu iertare pentru greșeli prin intermediul său, cântând: Aliluia.
Pomenirea altor sfinți
În aceeași zi, se face pomenirea altor sfinți, printre care:
- Sfânta Mucenită Justina
- Sfântul Cuvios Teofil Mărturisitorul
- Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos
- Sfântul nou Mucenic Gheorghe
- Sfânta Muceniță Damaris, prima femeie botezată de Sfântul Apostol Pavel în Atena
- Sfântul Mucenic Modest, diacon la Benevento
- Sfântul Ierarh Lomer, episcop de Chartres
- Sfântul Ierarh Ioan al II-lea, episcop de Como
- Sfântul Mucenic Gerin, care a pătimit lângă Arras
- Sfântul Mucenic Leger, episcop de Autun
- Sfântul Beregis, preot
- Sfinții Mucenici David și Constantin, prinți ai Georgiei
- Sfântul Ierarh Ursicin, episcop de Chur
- Sfântul Mucenic Teodor Gavra, eparh în Haldia
- Sfânta Cuvioasă Ana din Kaşin
- Sfântul Cuvios Casian Grecul de la Uglici
- Sfântul Cuvios Ciprian, nebun pentru Hristos din Suzdal
- Sfântul Cuvios Teodor (Ushakov), pustnic și fost amiral al Marinei Rusești
- Sfântul Mucenic necunoscut, copil african care a fost aruncat în foc pentru refuzul de a se lepăda de Hristos.
Arderea de tot a lui Hristos
Pe data de 1 octombrie, creștinii ortodocși celebrează o sărbătoare semnificativă, marcată de o tradiție profundă. Aceasta se referă la arderea de tot a lui Hristos, un eveniment cu o semnificație spirituală profundă, petrecut în jurul anului 1954.
În această zi, credincioșii își aduc aminte de sacrificiul lui Hristos și de importanța sa în viața și credința creștinilor. Sărbătoarea subliniază nu doar sacrificiul, ci și luminarea sufletelor prin credință, aducând comunitățile împreună în rugăciune și reflecție.
Este un moment de reînnoire spirituală, în care ortodocșii sunt îndemnați să mediteze asupra valorilor creștine și să își întărească legătura cu divinitatea.
