Distincția între plângerea penală și plângerea prealabilă
Înțelegerea corectă a aspectelor procedurale este esențială, iar pentru aceasta este important să facem o distincție între plângerea penală, reglementată la articolul 289 alineatul (1) din Codul de procedură penală, care funcționează ca un act de sesizare, și plângerea prealabilă, care este reglementată între articolele 295 și 298 din același cod și are rolul de a iniția acțiunea penală în cazul anumitor infracțiuni, unde legea impune explicit formularea unei astfel de plângeri. Datorită rolurilor diferite pe care aceste acte le îndeplinesc în procesul penal, retragerea lor va avea consecințe distincte, în funcție de tipul de plângere implicat.
Ce se întâmplă după depunerea unei plângeri la poliție?
Atunci când o persoană depune o plângere la poliție, acest demers activează mecanismul de sesizare a organelor de urmărire penală. Conform articolului 288 alineatul (1) din Codul de procedură penală, „Organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunț, prin actele întocmite de alte organe de constatare prevăzute de lege ori se sesizează din oficiu.” Plângerea penală este definită în articolul 289 alineatul (1) ca fiind „încunoștințarea făcută de o persoană fizică sau juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracțiune” și trebuie să conțină anumite elemente obligatorii, conform articolului 289 alineatul (2).
Elementele esențiale ale plângerii penale
Printre elementele necesare se numără:
- numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea și domiciliul petiționarului, în cazul persoanelor fizice;
- denumirea, sediul, codul unic de înregistrare, codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar, în cazul persoanelor juridice;
- indicarea reprezentantului legal sau convențional, dacă este cazul;
- descrierea faptei care constituie obiectul plângerii, precum și identificarea făptuitorului și a mijloacelor de probă, dacă acestea sunt cunoscute.
După primirea plângerii, poliția va înregistra aceasta și va demara cercetarea penală. Dacă plângerea este înaintată unui organ judiciar necompetent, aceasta va fi redirecționată către autoritatea competentă, conform articolului 289 alineatul (9), care stipulează că „Plângerea greșit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată se trimite, pe cale administrativă, organului judiciar competent.”
Acțiunea penală în funcție de tipul de plângere
Dacă infracțiunea menționată în plângerea penală este urmărită din oficiu, organele de cercetare vor iniția acțiunea penală, în cazul în care probele administrate sugerează o presupunere rezonabilă că o persoană a comis o infracțiune și nu există circumstanțe care să împiedice acest demers. În contrast, în situația în care plângerea penală vizează o infracțiune care necesită, conform legii, o plângere prealabilă din partea persoanei vătămate, aceasta va trebui să depună și o astfel de plângere pentru ca acțiunea penală să poată fi inițiată.
Procedura depunerii plângerii penale la poliție
Pentru ca organele de cercetare penală să poată iniția acțiunea penală, este esențial ca persoana vătămată să depună o plângere prealabilă, pe lângă plângerea penală inițială. Aceasta din urmă are rolul de a sesiza poliția, dar, odată înregistrată, nu generează alte efecte. Plângerea prealabilă este necesară pentru a permite începerea formală a acțiunii penale în cazul anumitor infracțiuni.
Este important de subliniat că există și opțiunea de a formula un denunț, conform articolului 290 alineatul (1) din Codul de procedură penală. Denunțul reprezintă „încunoştinţarea făcută de către o persoană fizică sau juridică despre săvârşirea unei infracţiuni.” Spre deosebire de plângere, denunțul poate fi depus de orice persoană care are cunoștință despre infracțiune, în timp ce plângerea poate fi formulată doar de persoana vătămată.
Termenul pentru depunerea plângerii penale
Termenul pentru depunerea plângerii penale variază în funcție de tipul infracțiunii și de cerințele legale referitoare la plângerea prealabilă. Pentru infracțiunile ce necesită plângerea prealabilă a persoanei vătămate, Codul de procedură penală stipulează un termen de 3 luni. Conform articolului 296 alineatul (1), „plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârşirea faptei.” Astfel, termenul de 3 luni este crucial pentru formularea plângerii penale.
Există și excepții care pot influența acest termen:
-
În cazul minorilor sau al majorilor cu consiliere judiciară, termenul de 3 luni începe să curgă de la data la care ocrotitorul sau reprezentantul legal a aflat despre fapta comisă, conform articolului 296 alineatul (2).
-
Dacă făptuitorul este reprezentantul legal al persoanei vătămate, termenul se va prelungi până la numirea unui nou reprezentant legal, conform articolului 296 alineatul (3).
În cazul infracțiunilor care nu necesită plângere prealabilă, nu există un termen limită pentru depunerea plângerii, aceasta putând fi formulată oricând în cadrul termenului general de prescripție a răspunderii penale. Articolul 296 alineatul (4) oferă o protecție suplimentară, stipulând că o plângere prealabilă greșit îndreptată rămâne valabilă dacă a fost introdusă în termen la un organ judiciar necompetent.
Retragerea plângerii penale
După depunerea plângerii penale, aceasta servește ca o sesizare a organelor de urmărire penală. Odată ce plângerea a fost comunicată autorităților, aceasta nu mai produce efecte pe plan procedural, chiar dacă persoana vătămată decide să o retragă ulterior.
Impactul retragerii plângerii în cazul infracțiunilor
Retragerea plângerii penale nu va avea consecințe, similar cu retragerea plângerii prealabile. În cazul infracțiunilor ce necesită plângere prealabilă din partea persoanei vătămate, retragerea acesteia are efecte semnificative, deoarece este reglementată distinct prin articolul 16 litera f) din Codul de procedură penală.
Astfel, în situațiile în care infracțiunile sunt urmărite la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, retragerea plângerii prealabile va conduce la clasarea cauzei dacă se produce în etapa de urmărire penală. În cazul în care retragerea are loc în timpul procesului judiciar, aceasta va duce la încetarea procesului penal.
