Pomenirea Sfântului Mucenic Calistrat și a celor 49 de sfinți mucenici
În ziua de 27 a acestei luni, se sărbătorește pomenirea Sfântului Mucenic Calistrat, împreună cu cei 49 de sfinți mucenici care au suferit în Roma, în timpul domniei împăratului Diocletian. Sfântul Calistrat a fost capturat de Persendin Stratilatul și, mărturisind că Hristos este adevăratul Dumnezeu, a fost supus la torturi severe. A fost așezat pe un pat de cuie și tras peste ele, iar mai apoi a fost închis într-un sac și aruncat în mare. Cu toate acestea, sacul s-a rupt, iar el a ieșit nevătămat. Această minune a determinat 45 de slujitori să creadă în Hristos, însă Persendin i-a bătut și i-a închis împreună cu Calistrat în temniță. Acolo, sfântul i-a învățat despre judecată, înviere și despre suflet.
După ce au ieșit din închisoare, au făcut rugăciuni și au dărâmat idolii, ceea ce a condus la convertirea a încă 184 de slujitori, care au fost de asemenea martirizați.
Pomenirea Sfinților Apostoli Marcu, Aristarh și Zinon
În aceeași zi, se sărbătoresc și Sfinții Apostoli Marcu, Aristarh și Zinon. Marcu, cunoscut și sub numele de Ioan, a fost hirotonit episcop de către apostoli la Bivlai. A fost un evanghelist iscusit și, datorită credinței sale, bolile se îndepărtau de umbra sa. Aristarh, menționat de Apostolul Pavel în Epistola către Romani, a fost episcop la Apamia din Siria. De asemenea, Zinon, cunoscut sub numele de Acridomelitrofos, a fost episcop în Diospol, propovăduind Evanghelia cu tărie.
Pomenirea Sfintei Mucenite Epiharis
Tot în această zi, se face pomenirea Sfintei Mucenite Epiharis. Ea a trăit și a suferit în Roma, în timpul domniei lui Diocletian, fiind prinsă de eparhul Chesarie. Mărturisind cu curaj numele lui Hristos, a fost supusă la torturi groaznice, fiind atârnată și mutilată, iar sfârșitul ei a venit prin decapitare, oferindu-și astfel sufletul lui Dumnezeu.
Pomenirea Preacuviosului Părinte Ignatie
În aceeași zi, este pomenit și Preacuviosul Părinte Ignatie, care a fost egumen al Mănăstirii Mântuitorului Hristos, cunoscută sub numele de Valea-Adâncă. Originar din a doua eparhie a Capadociei, Ignatie a fost dedicat lui Dumnezeu încă din copilărie. După ce a fost educat, a fost hirotonit preot și numit egumen, având un rol semnificativ în dezvoltarea mănăstirii, construind biserici și îmbunătățind viața comunității monahale, în ciuda persecuțiilor din acele vremuri.
Viața și Moartea Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul
La un moment dat, un trimis al lui Dumnezeu, Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, a fost confruntat cu o boală gravă în timpul unei șederi la o mănăstire. Conștient de deteriorarea stării sale de sănătate, el a simțit nevoia să se întoarcă la mănăstirea sa. Ajungând la Amoreea, și-a încheiat viața, fiind înmormântat într-o biserică venerate din acel oraș. Un an mai târziu, părinții mănăstirii au decis să îi deschidă sicriul, descoperind cu uimire că trupul său era intact, nestricat și emanând un miros minunat. Astfel, moastele sale au fost mutate la mănăstirea lor și a fost așezat în tinda bisericii.
Pomenirea Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul
În aceeași zi, este sărbătorită și pomenirea Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, mitropolit al Țării Românești. Acest slujitor devotat, originar din îndepărtata Ivirie (Georgia), a fost ca un pom roditor, care nu a îngropat niciunul dintre darurile primite de la Dumnezeu, ci le-a înmulțit cu fidelitate. Părinții săi, Ioan și Maria, l-au botezat cu numele Sfântului Apostol Andrei și l-au crescut în evlavie și credință dreaptă.
În timpul robiei turcești, tânărul Andrei a demonstrat o minte ascuțită, învățând cu ușurință limbile greacă, turcă, slavă veche și arabă, iar mai apoi și română. După ce a scăpat din captivitate, a trăit aproape de Patriarhia de la Constantinopol, unde a învățat sculptura în lemn, pictura și broderia.
Activitatea sa la București
În jurul anului 1690, voievodul Constantin Brâncoveanu l-a adus la București. Aici, Andrei a învățat arta tiparului în tipografia domnească, iar ulterior s-a mutat la mănăstirea Snagov, unde a înființat o nouă tipografie. Cu o muncă neobosită, a tipărit 63 de cărți, dintre care 38 au fost lucrate de el însuși, în diverse limbi: română, greacă, arabă și georgiană.
Datorită virtuților și vieții sale curate, a fost ales mai întâi stareț la mănăstirea Snagov, apoi episcop la Râmnic și, în scurt timp, mitropolit al Țării Românești. Cu ajutorul lui Dumnezeu, a păstorit cu blândețe clerul, călugării și credincioșii, ridicând noi lăcașuri sfinte și renovând cele deteriorate de vreme. Mănăstirea Antim din București, cu hramul Tuturor Sfinților, este o mărturie vie a acestei lucrări, fiind înzestrată cu sculpturi alese și tipografie.
Sprijin pentru comunitate
O altă realizare remarcabilă a Marelui Ierarh a fost înființarea de școli pentru copiii săraci, unde învățământul era gratuit. Smerit și conștient că a fost ales de Dumnezeu pentru a îndeplini o misiune divină, Sfântul Ierarh Antim a vegheat cu sârguință zi și noapte pentru binele și mântuirea comunității, îndrumându-i pe toți pe calea cea dreaptă, cu frică de Dumnezeu.
Astfel, Sfântul Ierarh Antim a rămas o podoabă a cărturarilor și un dulce vorbitor al înțelepciunii dumnezeiești în limba română, lăsând o moștenire spirituală semnificativă.
Comemorarea Sf. Ierarh Antim al Țării Românești
În ziua de astăzi, ne aducem aminte de Sf. Ierarh Antim, un mare teolog și cuvântător, care a îmbogățit Biserica noastră cu un important patrimoniu literar și teologic, cuprins în Didahiile și predicile sale. În ciuda realizărilor sale, Sf. Antim a fost nedreptățit, fiind îndepărtat de la toate activitățile arhierești și dezbrăcat de harul divin. A fost condamnat la exil și ținut sub paza soldaților turci, care l-au supus la mari suferințe, culminând cu o moarte martirică prin decapitare. Trupul său a fost aruncat în apele Tungiei, un afluent al râului Marita, în sudul Dunării. Astfel, Sf. Antim a pătimit pentru credința sa, iar memoria sa va rămâne veșnic în istoria Bisericii și a poporului român.
Pomenirea altor sfinți
În această zi, cinstim și memoria altor sfinți, precum Mucenicii Filimon, episcopul Fortunianu, și Sf. Mucenită Gaiani. De asemenea, facem pomenirea celor cincisprezece mucenici care, fiind închiși într-o corabie, au ales să se sacrifice, aprinzând-o și înecându-se în mare. Cu rugăciunile lor sfinte, cerem, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
