Pomenirea Sfinților Mucenici în data de 13 decembrie
În ziua de 13 decembrie, Biserica Ortodoxă îi pomenește pe Sfinții Mucenici Eustratie, Auxentie, Evghenie, Mardarie și Orest. Acești sfinți au trăit în perioada împăraților Dioclețian și Maximian, sub conducerea ducelui Lisie, care comanda oștile limitane, și a lui Agricola, stăpânul părții Răsăritului. Aceștia erau creștini din familie și, deși se temeau de persecuțiile tiranilor, s-au ascuns în credința lor.
Sfântul Eustratie provenea din orașul Aravraca și era căpetenie în oștirea ducelui Lisie. Deși dorea să își mărturisească credința, se temea de consecințele acestei mărturisiri. Astfel, el a dat poruncă unui slujitor să depună centura sa în biserica din Aravraca, având speranța că, dacă preotul Auxentie o va lua, va avea curajul să se prezinte înaintea ducelui și să își mărturisească credința. Dacă altcineva ar lua centura, el ar continua să își păstreze credința în ascuns.
După ce preotul Auxentie a luat centura, Eustratie a simțit că mărturisirea sa va avea un final fericit și s-a decis să se prezinte înaintea lui Lisie. La scaunul de judecată, Eustratie a strigat cu tărie că este creștin. Tiranul i-a smuls centura și a poruncit să fie dezbrăcat și supus la diverse chinuri, însă Eustratie a suportat toate încercările cu demnitate. Aceasta a determinat și pe Sfântul Evghenie, prietenul său, să mărturisească aceeași credință în Hristos, căutând să aducă slavă Dumnezeului venerat de Eustratie.
Pe măsură ce chinurile continuau, Sfântul Mardarie s-a alăturat lui Eustratie, iar amândoi au fost aduși în fața lui Lisie. În această perioadă, Sfântul Auxentie a fost decapitat pentru că și-a mărturisit credința, iar Sfinții Mardarie și Evghenie au suferit și ei moartea martirică în timpul torturii. Sfântul Orest a fost identificat ca fiind creștin atunci când, în timpul unei competiții, crucea pe care o purta la piept a ieșit la iveală. Răspunzând întrebărilor despre aceasta, a afirmat că este rob al lui Hristos.
Lisie l-a arestat pe Orest, trimițându-l împreună cu Eustratie la Agricola, care i-a supus la tortură. Orest a suferit un sfârșit tragic, fiind așezat pe un pat de fier încins, iar ulterior a fost aruncat într-un cuptor aprins, acolo unde și Eustratie a primit cununa muceniciei.
În aceeași zi, se face pomenirea Sfintei Mucenițe Lucia, care a fost o fecioară dedicată credinței sale.
Pomenirea Sfintei Lucia și a Cuviosului Arsenie
În orașul Siracuza din Sicilia, Sfânta Lucia, logodnică, a fost profund afectată de boala mamei sale. Dându-și seama de gravitatea situației, ea a călătorit cu aceasta la Catana, cu scopul de a se ruga Sfintei Mucenițe Agata pentru ajutorul său. La sosirea în Catana, Lucia a avut o viziune în care Sfânta Agata i-a promis mamei sale vindecare, dar i-a prezis ei însăși suferințe mucenicești pentru Hristos. După ce mama sa s-a însănătoșit, Sfânta Lucia a decis să împartă toate bunurile sale săracilor, hotărâtă fiind să mărturisească credința în Hristos.
Logodnicul ei, care a dorit să o denigreze, a denunțat-o, iar Lucia a fost dusă în fața domnului cetății, Pashasie. Acesta a ordonat ca ea să fie dusă într-o casă de desfrâu pentru a fi necinstită. Cu toate acestea, prin puterea lui Hristos, Lucia a rămas neîntinată. Mulți au încercat să o forțeze, dar nu au reușit să o miște din locul în care se sprijinea. Când s-au văzut înfrânți, au încercat să o ardă, însă Sfânta a fost protejată de Dumnezeu. În cele din urmă, i-au tăiat capul cu sabia.
Pomenirea Cuviosului Părinte Arsenie
În aceeași zi, se celebrează și pomenirea Cuviosului Părinte Arsenie, originar din Constantinopol, fiu al unor părinți evlavioși și respectați. Datorită provenienței sale nobile și a credinței sale puternice, a primit de la împăratul de atunci dregătoria de general și patriciu al Chivireotilor. La un moment dat, sub comanda sa, a pornit o flotă pe mare, dar o furtună puternică a distrus toate corăbiile, el fiind singurul supraviețuitor.
După această experiență traumatică, Arsenie a îmbrăcat haina monahală și a început o viață de asceză, dedicându-se postului și rugăciunii. A trăit în diferite locuri, iar mai apoi s-a mutat la Mănăstirea Chelivarilor, unde a fost un exemplu de virtute pentru mulți. Deși a fost chemat să conducă mănăstirea, a ales să se retragă din nou în liniștea dorită.
La insistențele fraților săi, s-a întors în mănăstire, unde s-a închis într-o chilie mică, dedicându-se rugăciunii și slujirii lui Dumnezeu. A trăit cu înțelepciune și curăție, iar înainte de a încheia această viață pământească, a adunat monahii și le-a oferit învățături despre lepădarea de lume, răbdare, iubirea frățească, smerenie și rugăciune. Apoi, plin de emoție, și-a îngenuncheat la pământ, umplându-se de lacrimi, și și-a încredințat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Cuviosul Arsenie a săvârșit multe minuni atât în timpul vieții, cât și după moarte. De asemenea, în această zi se face pomenirea Sfântului Arie, care a trecut în pace, și a Sfântului Mucenic Gavriil, arhiepiscopul Serbiei, care a suferit martiriul pentru credința sa.
Comemorarea Sfântului Gherman din Alaska
Pe 9 august, Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Gherman din Alaska, un călugăr ortodox rus care a avut un impact semnificativ asupra comunităților indigene din Insulele Aleutine. Născut în Mănăstirea Valaam din Rusia, Gherman a călătorit în 1793, împreună cu alți opt călugări, pentru a răspândi mesajul Evangheliei printre aleutini și eschimoși.
Activitățile de colonizare ruse în America au început în jurul anului 1740, iar Gherman a fost un apărător al drepturilor aleutinilor, construind o școală destinat acestora și intervenind adesea împotriva abuzurilor comercianților ruși. De-a lungul timpului, el a fost cunoscut sub numele de „Apa”, care se traduce prin „bunic”, datorită influenței și autorității sale în comunitate.
Majoritatea vieții sale, Sfântul Gherman a trăit ca singurul locuitor al Insulei Spruce, o mică insulă împădurită situată în apropierea Insulei Kodiak. În anul 1970, el a fost canonizat ca primul sfânt de către Biserica Ortodoxă din America, în același timp cu o ceremonie similară desfășurată de Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei.
Comemorarea sa are loc pe 9 august, data proslăvirii, și pe 13 decembrie, când se sărbătorește adormirea sa. Credincioșii se roagă ca, prin sfintele sale rugăciuni, Dumnezeu să-i miluiască și să-i mântuiească.
