Pomenirea Sfântului Mucenic Dionisie Areopagitul
În această lună, pe data de 3, se sărbătorește pomenirea Sfântului Mucenic Dionisie Areopagitul. Acesta, remarcându-se prin bogăție, slavă, inteligență și înțelepciune, a fost unul dintre sfetnicii Areopagului. Convins de marele Pavel, s-a botezat și a fost hirotonit episcop. Învățând tainele divine de la înțeleptul Ierotei, Dionisie a lăsat în urmă cărți minunate și profunde. Ulterior, el a plecat spre părțile Apusului în timpul domniei împăratului Domițian, săvârșind numeroase minuni, dar a fost martirizat în cetatea Parisului, unde i s-a tăiat capul.
După ce și-a luat capul în mâini, se spune că a umblat două mile pe picioarele sale, uimind pe cei care îl vedeau, până când a întâlnit o femeie numită Catula. Aceasta, fiind impresionată de minunea sa, l-a primit în brațe ca pe un prețios dar. De asemenea, ucenicii săi, Rustic și Elefterie, au fost, de asemenea, martirizați, iar trupurile lor, împreună cu cel al sfântului, au fost aruncate pentru a fi devorate de fiarele sălbatice și păsări. Totuși, unii credincioși le-au recuperat și le-au ascuns din cauza fricii de persecutori. Ulterior, Fericita Catula le-a așezat într-o casă, la data de 3 octombrie.
Trupul sfântului era de statură medie, subțire, cu o nuanță de alb și galben, ușor scobit la nări, cu sprâncenele dese, ochii adânciți și urechile mari. Părul cărunt și barba rară îi completau aspectul, iar degetele mâinilor erau lungi. Slujba închinată lui se săvârșește în marea Biserică.
Alți Sfinți sărbătoriți în această zi
În aceeași zi, se face pomenirea Sfinților Mucenici Rustic și Elefterie, ucenicii Sfântului Dionisie Areopagitul, precum și a Sfântului Mucenic Teoctist. De asemenea, se celebrează și Sfântul Mucenic Dionisie, împreună cu cei opt martiri care au suferit în timpul împăraților Valerian și Galien. Acesta a fost adus înaintea guvernatorului Emilian, unde, nesupunându-se legilor, a fost supus la torturi. A fost aruncat în mijlocul mulțimii și supus la pietre, suferind mai mult decât în timpul persecuției din Libia. După ce a fost închis împreună cu Faust, Gaius, Petru, Pavel și alți patru care au împărtășit suferința sa timp de doisprezece ani, au părăsit această lume în bună mărturisire.
Preacuviosul Ioan Hozevitul
În aceeași zi, se sărbătorește și Preacuviosul Ioan Hozevitul, episcopul Cezareii. Acest sfânt părinte provenea din Egipt și, primind de la bătrânul său chipul îngeresc al monahilor, s-a îndreptat spre locurile sfinte de la Ierusalim. A respins Soborul de la Calcedon și s-a distanțat de Biserica sobornicească. Dorind să se închine cinstitei Cruci, a fost împiedicat și a auzit o voce spunând că cei care nu sunt parte din Biserica sobornicească nu sunt vrednici de închinarea Crucii. Astfel, s-a întors la biserică, iar apoi s-a retras din nou la bătrânul său, unde a fost iertat și a părăsit mânăstirea. A găsit o mică peșteră într-un loc greu accesibil și a început să trăiască acolo.
Minuni și Întâlniri Duhovnicești
Într-o pădure deasă, un sihastru renumit, Ananie, își ducea viața în rugăciune și smerenie. Într-o zi, un om bogat a venit la el, aducându-și copilul îndrăcit, bântuit de duh necurat. Cu toate că era un om de mare credință, Ananie nu l-a primit pe copil, ci l-a trimis mai adânc în pustie, îndrumându-l să-l caute pe Ioan egipteanul.
Ajungând la Ioan, cei care l-au căutat i-au explicat motivele vizitei lor. Inițial, Ioan s-a apărat, afirmând că se roagă. Însă, după ce a fost supărat, el a poruncit demonului, zicând: „În numele lui Iisus Hristos, duh necurat, nu eu, ci Anania, robul lui Dumnezeu, îți poruncește să ieși din copil.” Aceste cuvinte au avut puterea de a alunga duhul necurat, iar copilul a fost imediat vindecat.
Datorită acestei minuni, Ananie a devenit cunoscut și, fără a dori, a fost hirotonit episcop al Cezareei. Însă, neputând să se adapteze la viața de episcop, a decis să se întoarcă în pustie. Într-o zi, un plugar care avea un copil îndrăcit l-a lăsat pe acesta, acoperit cu iarbă, lângă uşa lui Ananie. Când copilul a început să plângă, Ananie s-a trezit, a recunoscut demonul și, prin rugăciune, a reușit să-l alunge, aducându-l pe copil la sănătate.
Întâlnirea cu Marcian
Auzind de un sihastru vestit, Marcian, Ananie a dorit să-l întâlnească. Totuși, Marcian făcuse un jurământ de a nu părăsi peștera. Chiar și așa, dorința de a-l vedea pe Ananie era atât de mare încât a început să se simtă constrâns să își înfrângă jurământul. În acel moment, Dumnezeu a intervenit, iar un înger l-a ridicat pe Marcian din chilia sa, aducându-l în peștera lui Ananie fără ca acesta să-și piardă legătura cu jurământul său.
Odată ajunși împreună, cei doi sihaștri s-au îmbrățișat și au împărtășit momente de rugăciune și bucurie. Ananie, mulțumind lui Dumnezeu pentru întâlnire, a exclamat: „Slavă Sfântului Dumnezeu, Care m-a învrednicit să-l văd pe doritul meu Marcian.” Însă, fără avertisment, Marcian a fost din nou răpit de înger, dispărând din fața lui Ananie.
Această întâmplare l-a lăsat pe Ananie cu multe întrebări și nesiguranțe. Îngrijorat de natura minunii, a ieșit din peșteră pentru a se îndrepta spre chilia lui Marcian, temându-se că totul ar putea fi o iluzie. Odată ce a ajuns acolo, a auzit vocea lui Marcian chemându-l pe nume. Înțelegând cauza venirii sale, Ananie s-a umplut de bucurie.
Înviorat, s-a întors la locul său de rugăciune, continuând să alunge demoni din oameni, să vindece bolile incurabile și să facă izvoare să curgă din locuri aride, lăsând în urmă o moștenire de credință și minunății.
Rugăciunea și semnele divine
De multe ori, ploi din cer au fost aduse prin rugăciunile sale, iar Dumnezeu a arătat multe semne prin intermediul acestuia. La sfârșitul vieții, sufletul său cinstit a fost chemat la odihnă în pace, având parte de o bătrânețe binecuvântată.
Prin sfintele lor rugăciuni, cerem ajutor divin: Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
