Viața Sfinților Fotie și Anichit
Sfintii Fotie și Anichit au trăit în timpul împăratului Diocletian. Anichit, un important demnitar din cetatea Nicomidia, a declarat că este creștin în momentul în care au început persecuțiile împotriva creștinilor. Deși a fost supus unui tratament barbar, i s-a tăiat limba, Anichit a continuat să mărturisească cu curaj înaintea împăratului, spunând: „O, idolatrule, ești acoperit de rușine! Iată, zeii tăi nu sunt nimic!”. În urma acestor cuvinte, împăratul a ordonat să fie decapitat. Totuși, călăul, în loc să-l omoare pe Anichit, s-a lovit pe sine din greșeală și a murit.
După numeroase chinuri, sfinții au fost închiși timp de trei ani. Au fost aruncați în foc, iar mulți creștini au ales să le urmeze suferința, intrând și ei în flăcări. Din mijlocul focului se auzeau cântări de laudă aduse lui Dumnezeu. În acea focă, Sfântul Anichit și nepotul său, Fotie, au trecut la cele veșnice, alături de cei care le-au urmat.
Rugăciuni și Pomeniri
Sfintii Anichit și Fotie sunt invocați în cadrul rugăciunilor de la Taina Sfântului Maslu și în timpul slujbei Sfințirii Apei.
Troparul Sfintilor Mucenici Fotie și Anichit este următorul: „Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesfârșite au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; au zdrobit și neputincioasele îndrăznelile demonilor. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.”
Pomenirea altor sfinți
În această zi, se face și pomenirea altor sfinți, printre care:
- Sfintilor Mucenici Pamfil și Capiton;
- Sfintilor Cuviosi Serghie și Ștefan;
- Sfântului Cuvios Palamon;
- Sfintilor doisprezece mucenici, ostași cretani;
- Sfântului Cuvios Castor;
- Sfintilor treizeci și trei de mucenici din Palestina.
