Ce este succesiunea și cum funcționează?
Succesiunea, cunoscută și sub denumirea de moștenire, reprezintă procesul prin care patrimoniul unei persoane fizice decedate este transmis unor persoane în viață. Conform legislației actuale, moștenirea poate fi clasificată în două tipuri, în funcție de voința defunctului de a-și exprima opțiunile referitoare la împărțirea bunurilor sale: moștenire legală și moștenire testamentară.
Moștenirea legală
Moștenirea legală este cea mai frecvent întâlnită formă de succesiune, care se desfășoară conform legii. Acest tip de moștenire se aplică atunci când defunctul nu a lăsat un testament, iar bunurile sale sunt transmise moștenitorilor legali în ordinea și proporțiile stabilite de legislație. Pentru a fi recunoscut ca moștenitor legal, o persoană trebuie să aibă capacitate succesorală și să fie în viață la momentul deschiderii succesiunii.
Moștenirea testamentară
Moștenirea testamentară permite unei persoane să își exprime, în timpul vieții, dorințele referitoare la moștenitorii săi printr-un testament valabil. Conform articolului 1.034 din Codul Civil, testamentul este un act unilateral, personal și revocabil, prin care testatorul stabilește modul în care va fi distribuit patrimoniul său după deces.
Ce se întâmplă dacă nu se finalizează succesiunea?
În cazul în care există un interes pentru finalizarea unei succesiuni, nu există un termen limită stabilit, însă neacțiunea poate avea anumite consecințe negative. Este recomandat ca procedura succesiunii să fie inițiată cât mai curând posibil. Dacă dezbaterea succesiunii se amână pentru mai mult de doi ani de la deces, pe lângă cheltuielile notariale, va fi necesar să se plătească și un impozit de 1% din valoarea bunurilor imobile ale defunctului.
Dacă moștenitorii nu se adresează notarului sau instanței de judecată pentru a demara procedura succesorala, aceștia nu vor dobândi dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile sau imobile ale defunctului. Dreptul de proprietate este dovedit printr-un certificat de moștenitor eliberat de notar sau printr-o hotărâre judecătorească.
În absența acestor acte, chiar dacă moștenitorii pot utiliza bunurile moștenite, nu vor putea încheia contracte legate de acestea. De exemplu, dacă defunctul era proprietarul unui apartament, moștenitorii nu vor putea vinde apartamentul fără a finaliza mai întâi procedura succesorala, deoarece numai proprietarul poate consimți la înstrăinarea bunului.
