Pomenirea Sfântului Prooroc Avacum
În data de 2 a acestei luni, se sărbătorește pomenirea Sfântului Prooroc Avacum, fiul lui Safat, originar din seminția patriarhului Simeon. Acesta a trăit cu aproximativ 600 de ani înainte de Hristos.
Înainte ca poporul iudeu să fie dus în robie, Avacum a avut viziuni despre căderea Ierusalimului și a Templului, motiv pentru care a plâns profund. Atunci când Nabucodonosor a ajuns în Ierusalim, proorocul a fugit, trăind ca străin în țara sa natală. După întoarcerea haldeilor în Babilon, care au dus cu ei robii israeliteni găsiți în Ierusalim și Egipt, Avacum s-a întors în pământul său.
Acesta a prezis că poporul se va întoarce din robia Babilonului, murind cu doi ani înainte de acest eveniment. A fost îngropat în țarina lui. Proorocul a adus un semn în Iudeea, anunțând că iudeii vor vedea lumina în Templu și astfel vor percepe slava lui Dumnezeu. De asemenea, el a profețit despre distrugerea Templului, menționând că va fi dărâmat de un popor din Apus, iar catapeteasma sa va fi ruptă în bucăți mici. Acoperișurile celor doi stâlpi ai Templului vor dispărea, fiind duse de îngeri în pustietatea Sinaiului, locul unde a fost întocmit Cortul Mărturiei. Aici, în cele din urmă, Domnul va fi cunoscut și va lumina pe cei prigoniți de șarpe.
Pomenirea cuvioșilor părinți și pustnici
În aceeași zi, se pomenește și de cuvioșii părinți și pustnici Ioan, Iraclemon, Andrei și Teofil. Acești sfinți erau originari din cetatea Oxirih, situată în Egipt, aproape de râul Nil. Provenind din familii creștine, ei s-au dedicat o lungă perioadă citirii Sfintelor Scripturi, umplându-se de căință. Astfel, au părăsit viața lumească și, călăuziți de Dumnezeu, s-au retras în cele mai adânci colțuri ale pustiei.
Acolo, au întâlnit un bătrân sfânt, cu care au stat timp de un an. După moartea acestuia, au rămas în acel loc timp de şaizeci de ani, trăind în post și aspră viețuire. Se hrăneau doar cu fructe și beau apă, și aceasta numai de două ori pe săptămână. Trăiau separați, umblând prin munți și locuind în diverse peșteri, dedicându-se rugăciunii. În zilele de sâmbătă și duminică, se întâlneau pentru a săvârși Sfânta Euharistie, fiind împărtășiți de îngerul Domnului cu Sfintele Taine. Aceste informații au fost transmise de marele pustnic Pafnutie, care i-a cunoscut și a consemnat viața lor.
Pomenirea Sfintei Mucenițe Miropa
De asemenea, în această zi se sărbătorește și memoria Sfintei Mucenițe Miropa. Aceasta s-a născut în Efes și, după moartea tatălui său, a fost crescută de mama ei. După ce a primit sfântul botez, Miropa obișnuia să se roage la mormântul Sfintei Ermiona, una dintre fiicele Sfântului Apostol Filip, primind din mormânt mir pe care îl dădea celor din jur. Din această activitate a venit și numele său, Miropa.
Când împăratul Deciu a început prigoana împotriva creștinilor, în jurul anului 250, Sfânta Miropa a continuat să își manifeste credința cu tărie.
O poveste de credință și sacrificiu pe insula Hios
Într-o zi, o mamă și fiica ei au călătorit pe insula Hios, unde aveau o moștenire părintească. Cele două petreceau timpul în casă, dedicându-se rugăciunii către Dumnezeu. Într-o bună zi, insula a fost vizitată de un important dregător împărătesc, care a decis să întemnițeze un soldat din armata sa, deoarece acesta era creștin. Dregătorul, neputând să-l convingă pe soldat să renunțe la credința sa în Hristos, a ordonat să i se taie capul, iar trupul să fie păzit de soldați pentru a nu fi furat de creștini.
Cuvioasa Miropa, animată de o râvnă divină, a decis să acționeze. Noaptea, împreună cu slujitoarele sale, a mers să ia sfintele moaște ale soldatului. Le-a uns cu mir și le-a îngropat într-un loc special. Când dregătorul a aflat despre dispariția moaștelor, a legat paznicii cu lanțuri de fier, ordonându-le să caute trupul în întreg orașul. Acesta le-a spus că, dacă nu vor găsi trupul furat până la termenul stabilit, vor fi executați.
Observând suferința soldaților din cauza lanțurilor și a rănilor provocate de acestea, Cuvioasa Miropa a simțit o mare durere sufletească. Într-un moment de reflecție, s-a gândit: „Dacă acești soldați mor din cauza faptei mele, sufletul meu va fi plin de păcat, iar vai de mine în ziua judecății.” Astfel, ea a decis să dezvăluie ceea ce făcuse și s-a confruntat cu dregătorul, care a ordonat să fie torturată și apoi întemnițată. În temniță, Cuvioasa Miropa și-a dat duhul lui Dumnezeu. Moaștele ei au fost luate de creștini, cu voia dregătorului, și îngropate într-un loc deosebit.
Pomenirea Sfinților
În aceeași zi, se face pomenirea Sfântului Solomon, arhiepiscopul Efesului, care a trecut la cele veșnice în pace. De asemenea, se mai aduc omagii Sfântului Aviv cel Nou, care a suferit martiriul prin foc, Cuviosului Chiril Fileotu, care a trăit ca pustnic în jurul anului 1060, și Cuviosului Porfirie Kasokalivitul, care a adormit în anul 1991.
Prin sfintele lor rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
