Definiția căsătoriei
Căsătoria este definită ca o uniune liber consimțită între un bărbat și o femeie, bazată pe acordul personal și necondiționat al acestora, prin care se angajează să formeze o familie, conform articolului 271 din Codul Civil. Aceasta este un act juridic și social esențial, care se finalizează solemn în fața ofițerului de stare civilă, respectând toate condițiile legale necesare.
Condițiile legale pentru căsătorie
Printre cerințele legale pentru căsătorie se numără:
- Consimțământul liber și personal: Viitorii soți trebuie să își exprime voința de a se căsători direct și necondiționat în fața ofițerului de stare civilă.
- Vârsta minimă: Candidatul la căsătorie trebuie să aibă cel puțin 18 ani. Totuși, există o excepție pentru minorii care au împlinit 16 ani, care pot căsători cu acordul părinților sau tutorelui și cu autorizarea instanței de tutelă.
- Absența impedimentelor: Căsătoria este interzisă între rudele în linie dreaptă și între cele în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv, precum și în cazul bigamiei.
- Oficierea căsătoriei: Aceasta trebuie să se desfășoare în fața ofițerului de stare civilă, care este singurul autorizat să oficieze căsătoria.
- Cerințe administrative: Există și cerințe administrative de respectat.
Certificatul prenupțial
Una dintre cerințele administrative esențiale pentru încheierea căsătoriei este obținerea certificatului prenupțial, care atestă starea de sănătate a viitorilor soți. Acest certificat este emis pe baza unor investigații medicale și trebuie prezentat la depunerea actelor pentru căsătorie. Scopul său este de a confirma că ambii parteneri sunt apți din punct de vedere medical pentru a se căsători și că nu suferă de boli care ar putea afecta viața de cuplu.
Certificatul prenupțial este eliberat de medicul de familie și se bazează pe rezultatele unor analize medicale de sânge, menite să depisteze infecțiile cu HIV sau sifilis, precum și pe o radiografie pulmonară pentru diagnosticarea tuberculozei. Perioada de valabilitate a acestui certificat este de 14 zile de la data emiterii.
Obligația de comunicare a stării de sănătate
Conform articolului 278 din Codul Civil, căsătoria nu poate fi încheiată dacă viitorii soți nu declară că și-au comunicat reciproc starea de sănătate. De asemenea, legea interzice căsătoria persoanelor care suferă de anumite afecțiuni medicale.
Astfel, certificatul prenupțial joacă un rol crucial în asigurarea transparenței medicale între cei doi parteneri. Fiecare parte trebuie să fie conștientă de starea de sănătate a celuilalt pentru a lua o decizie informată și liber aleasă în legătură cu căsătoria.
Procedura de comunicare a stării de sănătate
Starea de sănătate a viitorilor soți se comunică reciproc prin anexa actelor medicale relevante la declarația de căsătorie. Aceasta trebuie să conțină mențiunea că ambii parteneri au luat la cunoștință despre starea de sănătate a celuilalt. Actele medicale anexate includ certificatul prenupțial, care atestă rezultatele examenelor medicale necesare, precum și informații despre boli venerice, afecțiuni neuropsihice și tuberculoză pulmonară.
Consecințele necomunicării stării de sănătate
În literatura de specialitate s-a discutat despre faptul că necomunicarea stării de sănătate poate constitui un motiv pentru nulitatea relativă a căsătoriei în diverse situații, cum ar fi:
- Eroare asupra identității fizice: Dacă unul dintre soți nu avea cunoștință despre boala sa la momentul căsătoriei.
- Dol prin reticență: Atunci când unul dintre soți cunoștea afecțiunea sa, dar a ales să nu o dezvăluie.
Este legal ca angajatorii să plătească sub salariul minim?
Salariul minim reprezintă suma minimă pe care un angajator este obligat să o plătească angajaților săi pentru munca prestată. În majoritatea țărilor, această sumă este stabilită prin legislație și este esențială pentru asigurarea unui standard de viață decent pentru lucrători.
Angajatorii nu au voie să plătească sub acest prag legal. Aceasta înseamnă că, indiferent de circumstanțe, orice plată mai mică decât salariul minim este considerată ilegală. Lucrătorii care se confruntă cu astfel de situații au dreptul să reclame angajatorul și să ceară plata diferenței.
Legea prevede și sancțiuni pentru angajatorii care nu respectă aceste reglementări. Astfel, persoanele afectate pot beneficia de protecție legală, iar autoritățile competente pot interveni pentru a asigura respectarea drepturilor angajaților.
Ce trebuie să știi despre drepturile tale?
Este important ca fiecare angajat să fie informat cu privire la drepturile sale legale. În cazul în care se constată că se primește o remunerație sub salariul minim, angajații ar trebui să ia măsuri rapide. Aceasta poate include discuții directe cu angajatorul, dar și contactarea autorităților competente pentru a obține asistență.
În concluzie, angajatorii nu au dreptul să plătească sub salariul minim, iar angajații trebuie să fie conștienți de drepturile lor pentru a putea acționa în cazul în care aceste reglementări sunt încălcate.
