Cora Pearl: Simbol al Decadenței Parisului de secol XIX
Cora Pearl, o figură notorie a Parisului din mijlocul secolului al XIX-lea, era cunoscută pentru aparițiile sale îndrăznețe și comportamentul scandalos. Născută Emma Elizabeth Crouch într-o familie modestă din Portsmouth, Anglia, în jurul anului 1835, ea pretindea în memoriile sale că ar fi fost cu șapte ani mai tânără, susținând că anul nașterii era 1842.
Viața Extravagantă a Curtezanei
Cora Pearl s-a făcut remarcată în cercurile culturale pariziene, devenind o prezență fascinantă datorită taliei sale delicate și a bustului generos. Cu o personalitate aprigă și pasională, ea s-a dedicat plăcerilor carnale, având mulți clienți, dintre care unii au devenit protectori generoși. Printre amanții săi influenți s-au numărat moștenitorul tronului Olandei și ducele de Morny, fratele vitreg al lui Napoleon al III-lea, dar și Jérôme Bonaparte, vărul împăratului, cu care a avut una dintre cele mai durabile relații.
Beneficiind de generozitatea iubiților săi, Cora a reușit să locuiască la Castelul Beauséjour, unde organiza petreceri somptuoase și ducea o viață extravagantă. Îmbrăcată în cele mai scumpe bijuterii și rochii, ea realiza chiar baia în șampanie și își vopsea pudelul pentru a se asorta cu ținutele sale. Pasiunea sa pentru cai a dus-o la deținerea a nu mai puțin de 60 de exemplare, precum și a unei flote de căruțe.
Declinul și Moartea
Declinul „carierei” sale a început odată cu izbucnirea războiului franco-prusac, moment în care Cora s-a întors în Anglia. Din cauza reputației sale, a întâmpinat dificultăți în găsirea unui loc de cazare. Revenind la Paris, a descoperit că orașul nu mai era la fel de vibrant, iar extravaganța sa nu mai impresiona pe nimeni. Datoriile au început să se acumuleze, iar în 1872, l-a întâlnit pe tânărul și bogatul Alexandre Duval, pe care l-a exploatat financiar, părăsindu-l când nu a mai putut să o susțină.
Nevoită să își vândă bunurile, inclusiv caii, bijuteriile și tablourile, Cora a ajuns în 1885 să locuiască într-o pensiune. La un an după aceea, a publicat memoriile sale, dar volumul nu a avut succes. S-a îmbolnăvit de cancer intestinal, murind pe 8 iulie 1886, la vârsta de 51 de ani. A fost înhumată în Cimitirul Batignolles din Paris, iar câțiva dintre foștii săi iubiți au acoperit anonim costurile înmormântării.
