Concediul de maternitate: drepturi și reglementări
Concediul de maternitate este un drept esențial pentru femeile salariate, reglementat prin Ordonanța de urgență nr. 158/2005, care se referă la concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate. Acest concediu are scopul de a oferi mamelor timpul necesar pentru a se pregăti înainte de naștere, pentru a se recupera după aceasta, precum și pentru a îngriji nou-născutul în primele săptămâni de viață.
Conform articolului 23 alineatul (1) din OUG 158/2005, concediul de maternitate se acordă pe o durată totală de 126 de zile calendaristice, fiind împărțit în două părți distincte: concediul pentru sarcină și concediul pentru lăuzie.
Structura concediului de maternitate
În conformitate cu articolul 24 alineatul (1) din același act normativ, concediul pentru sarcină se acordă pe o perioadă de 63 de zile înainte de naștere, iar concediul pentru lăuzie pe o perioadă de 63 de zile după naștere. Această structură permite viitoarelor mame să se pregătească corespunzător pentru naștere și să se recupereze ulterior.
Legea oferă și flexibilitate în utilizarea acestor zile. Conform articolului 24 alineatul (2), perioadele de concediu pot fi compensate între ele, în funcție de recomandările medicului și de opțiunile mamei. Cu toate acestea, este important de menționat că durata concediului de lăuzie trebuie să fie de cel puțin 42 de zile calendaristice.
Cine beneficiază de concediu de maternitate?
Beneficiarele acestui drept sunt femeile asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate. Articolul 1 alineatul (1) din OUG 158/2005 definește categoriile de persoane asigurate, inclusiv:
- persoanele care obțin venituri din activități bazate pe contracte individuale de muncă, raporturi de serviciu, acte de detașare sau statute speciale prevăzute de lege;
- persoanele care primesc venituri de la angajatori din state care nu sunt acoperite de legislația europeană în domeniul securității sociale;
- beneficiarii de indemnizație de șomaj.
Legea prevede și situații speciale. Astfel, femeile care nu mai fac parte din categoriile de asigurați din motive care nu le sunt imputabile pot beneficia de aceleași drepturi dacă nasc în termen de 9 luni de la pierderea calității de asigurat. De asemenea, conform articolului 24 alineatul (3), persoanele cu handicap asigurate pot solicita concediu pentru sarcină începând cu luna a 6-a de sarcină. În cazul unor situații precum nașterea unui copil mort sau decesul acestuia în perioada concediului de lăuzie, articolul 24 alineatul (4) garantează indemnizația de maternitate pe toată durata concediului stabilit inițial.
Indemnizația pe durata concediului de maternitate
Pe durata concediului de maternitate, legea prevede o indemnizație destinată să compenseze pierderea temporară a venitului salarial. Articolul 25 alineatul (1) din OUG 158/2005 stabilește că indemnizația brută lunară de maternitate este de 85% din baza de calcul definită în articolul 10 din ordonanță. În majoritatea cazurilor, aceasta reprezintă media veniturilor brute lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni care constituie stagiul de asigurare, având o limită superioară echivalentă cu 12 salarii minime brute pe țară lunar.
Pentru persoanele care au un stagiu de asigurare mai mic de 6 luni, se aplică dispozițiile articolului 10 alineatul (6) și (7), care prevăd utilizarea mediei veniturilor lunare realizate sau, după caz, a venitului lunar.
Calculul indemnizației de șomaj
În cazul persoanelor care primesc indemnizație de șomaj, baza de calcul este stabilită ca medie a veniturilor brute lunare obținute din indemnizația de șomaj, calculată pe parcursul ultimelor 6 luni dintr-o perioadă totală de 12 luni care constituie stagiul de asigurare. Aceasta va respecta limita de 12 salarii minime brute pe țară lunar.
Plata indemnizației de maternitate
Referitor la plata indemnizației de maternitate, conform articolului 25 alineatul (2) din OUG 158/2005, se menționează că „indemnizația de maternitate se suportă integral din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate”. În situațiile în care, din motive ce nu îi sunt imputabile, beneficiara nu mai are calitatea de asigurat la momentul nașterii, dar beneficiază de drepturile stabilite prin OUG 158/2005, indemnizația va fi achitată tot din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, prin intermediul caselor de asigurări de sănătate cu care medicul de familie al acesteia are încheiată o convenție.
În astfel de cazuri, baza de calcul a indemnizației de maternitate se va stabili pe baza mediei veniturilor lunare utilizate pentru calcularea contribuției asiguratorii pentru muncă, din ultimele 6 luni anterioare datei la care beneficiara a pierdut calitatea de asigurat.
