Crăciunul ortodox de rit vechi
Creștinii ortodocși de rit vechi celebrează Crăciunul pe 7 ianuarie. Această dată provine din utilizarea calendarului iulian, care este cu 13 zile în urmă față de calendarul gregorian, utilizat în prezent de majoritatea țărilor. Biserica Ortodoxă Română a adoptat calendarul gregorian pe 1 octombrie 1924.
Originea calendarului iulian
Înainte de Hristos, existau două metode de calculare a anului: sistemul egiptean, care avea 365 de zile, și cel roman, cu 355 de zile. Aceasta genera o diferență anuală de aproximativ zece zile între cele două calendare și între fiecare dintre ele și calendarul solar. Această discrepanță a determinat necesitatea corectării sistemelor de măsurare a timpului. În anul 46 î.Hr., împăratul roman Iuliu Cezar a adoptat calendarul egiptean, denumit ulterior calendarul iulian, care a fost utilizat de întreaga creștinătate timp de 15 secole.
Sinodul I Ecumenic și calcularea Paștilor
La Sinodul I Ecumenic de la Niceea din 325, s-a folosit calendarul iulian pentru a calcula data Paștilor. Diferența dintre anul de 365 de zile și 6 ore, utilizat de calendarul iulian, și anul solar, care are 365 de zile, 5 ore, 43 minute și 46 secunde, a dus, în timp, la o acumulare de zile. După 330 de ani, echinocțiul de primăvară, care ar fi trebuit să fie pe 21 martie, se afla deja pe 24 martie, dată stabilită de Iuliu Cezar. Așadar, 21 martie a devenit punct de plecare pentru calcularea Paștilor.
Reforma calendarului gregorian
În 1582, papa Grigorie al XIII-lea a implementat o reformă calendaristică prin care a eliminat zece zile din calendar, astfel că 5 octombrie a devenit 14 octombrie. Acest nou sistem a fost denumit calendarul gregorian sau stilul nou. Deși majoritatea Bisericilor Ortodoxe au decis în 1923, la un congres de la Constantinopol, să adopte calendarul gregorian, data Paștilor continuă să fie calculată conform calendarului iulian, care are echinocțiul de primăvară cu 13 zile mai târziu, generând astfel neconcordanțe cu Biserica Catolică.
Diferențele între calendare
A fost observat că și între calendarul gregorian și cel astronomic există o diferență anuală, care, în decurs de 3500 de ani, ar putea face ca și calendarul gregorian să rămână în urma cu o zi și o noapte. Calendarul ortodox a fost ajustat în 1924, dar continuă să existe discuții privind coerența între diferitele metode de calculare a timpului.
Adoptarea calendarului gregorian în Biserica Ortodoxă
Biserica Ortodoxă a început procesul de adoptare a calendarului gregorian nu de la sine, ci după ce acesta a fost adoptat de Stat în 1919. Schimbarea a fost consolidată în urma Consfătuirii interortodoxe de la Constantinopol din 1923, care a decis îndreptarea calendarului și în Bisericile Ortodoxe. Aceasta a presupus eliminarea diferenței de 13 zile dintre calendarul iulian și cel gregorian, aducând data echinocțiului de primăvară de la 8 martie la 21 martie, conform stabilirilor Părinților de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din 325.
Calendarul iulian, îndreptat la această consfătuire, a devenit mai precis decât cel gregorian prin adoptarea unui nou sistem de calcul al anilor bisecți, adăugând o zi suplimentară în fiecare patru ani. Astfel, luna februarie a început să aibă 29 de zile în loc de 28. Această modificare a redus diferența dintre anul solar și cel civil la un minim de 2,02 secunde anual, ceea ce înseamnă că, după 42.772 de zile, calendarul îndreptat va mai rămâne în urma cu doar o zi și o noapte. Noul calendar ortodox îndreptat este cunoscut sub denumirea de neo-iulian sau constantinopolitan.
Adoptarea calendarului de către Bisericile Ortodoxe autocefale
La Consfătuirea interortodoxă de la Constantinopol din 1923 nu au participat toate Bisericile Ortodoxe autocefale, ceea ce a făcut ca îndreptarea calendarului să fie implementată individual de fiecare Biserică Ortodoxă, în funcție de oportunitate, pentru a evita posibilele conflicte. Din 1924, majoritatea Bisericilor Ortodoxe au adoptat acest nou calendar, inclusiv Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, Patriarhia Antiohiei, Patriarhia Alexandriei, Arhiepiscopia Ciprului, Biserica Greciei și Biserica Ortodoxă Română. Acestea au considerat ziua de 1 octombrie ca fiind 14 octombrie, sărind peste cele 13 zile de întârziere ale calendarului iulian.
Printre Bisericile care au continuat să utilizeze calendarul iulian neîndreptat se numără Patriarhia Ierusalimului, Biserica Rusă, Biserica Sârbească și mănăstirile din Sf. Munte Athos, cu excepția Vatopedului, care păstrează tradiția vechiului calendar, celebrând Paștele și celelalte sărbători conform „stilului vechi”.
