Nașterea Domnului, Sărbătoare Universală
Pe 25 decembrie, creștinii din întreaga lume celebrează Nașterea Domnului, o sărbătoare marcată prin colinde vesele, Sfânta Liturghie, cadouri frumos ambalate și delicii culinare. Un element emblematic al acestei sărbători este Scena Nașterii Domnului.
Expoziția Muzeului de Artă al Universității din Loyola
Muzeul de Artă al Universității din Loyola a organizat o expoziție dedicată scenelor Nașterii Domnului, recunoscute în întreaga lume occidentală cu ocazia Crăciunului. Nașterea Pruncului Iisus, reprezentată vizual în diverse forme, are o istorie fascinantă. Cele mai multe personaje din aceste scene provin din Evangheliile lui Matei și Luca, incluzându-i pe Iisus, Maria, Iosif, îngeri, păstori și magi. De asemenea, există detalii din Evangheliile apocrife care discută despre originile și viața lui Iisus. Aceste texte, deși nu au fost acceptate de Biserică din cauza datei lor de redactare, uneori cu cel puțin 100 de ani mai târziu decât Evangheliile canonice, aduc contribuții semnificative la înțelegerea Nașterii Domnului.
Importanța Istorii Apocrife
Printre aceste scrieri, „Protevangelium Jacobi”, concepută în secolul al III-lea, oferă narațiuni despre copilăria lui Iisus și a Maicii Domnului, inclusiv relatarea Intrării în Templu a Maicii Domnului. O altă lucrare, Evanghelia Mariei, discută despre animalele care l-au încălzit pe Iisus în staul. Devoțiunea față de copilăria lui Iisus, așa cum este întâlnită în Occident, a fost inspirată de Francisc de Assisi, care în 1223 a obținut permisiunea Papei Honorius al III-lea pentru o cinstire specială a Pruncului Iisus. Astfel, Francisc a construit un staul în afara orașului Assisi, folosind un bebeluș din lemn și două animale vii, pentru a ilustra simplitatea nașterii divine. Astăzi, Scena Nașterii Domnului este un simbol teologic important în bisericile din Occident.
Tradiții de Crăciun
Un alt obicei specific Crăciunului este împodobirea bradului, care își are originile în tradițiile popoarelor germanice. Această tradiție s-a extins în întreaga Europă și, ulterior, în întreaga lume, după Primul Război Mondial. Printre decorațiunile bradului se numără bomboanele, globurile și ghirlandele, iar în vârful pomului este plasat un înger sau o stea, simbolizând îngerii și steaua care i-a îndrumat pe cei trei magi. De regulă, bradul se împodobește în ajun, pe 24 decembrie, iar tradițional ar trebui să fie despodobit de Bobotează, deși, în general, este păstrat mai mult timp.
Semnificația Pomului Vieții
În tradiția românească, bradul este împodobit nu doar de Crăciun, ci și la nunți și la comemorarea tinerilor decedați, un obicei care datează din vremea dacilor. Bradul împodobit este cunoscut ca „Pomul vieții” și apare ca motiv grafic în arta populară. Crăciunul este sărbătorit diferit în diverse colțuri ale lumii, dar există câteva elemente comune: reuniunile familiale, sărbătorile comunității (colindele), festivitățile publice (târguri și spectacole) și, mai presus de toate, Vestea Minunată, sărbătoarea creștină a Nașterii Domnului.
Un Moment Unic al Anului
În toate formele sale, sărbătoarea Crăciunului reprezintă un moment deosebit al anului, similar cu unicitatea evenimentului istoric care a dat naștere acestei sărbători, momentul în care „Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire”.
Mântuirea prin Întrupare
Mântuirea a venit din ceruri, când Duhul Sfânt a adus în lume Fecioara Maria, iar aceasta a dat naștere unei ființe umane. Această întrupare reprezintă un moment de referință, marcând începutul unei noi ere. De atunci, anii sunt numărați prin prisma acestui eveniment fundamental, care definește parcursul nostru existențial.
Din acel moment, întreaga noastră devenire a fost influențată, iar tot ceea ce trăim și experimentăm se leagă de această realitate spirituală profundă. Mântuirea, astfel, devine nu doar un concept, ci o experiență trăită de fiecare dintre noi.
