Dragoș Alexandrescu – Un Mare Muzician Dobrogean
Dragoș Alexandrescu s-a născut pe 16 ianuarie 1927, în Constanța, provenind dintr-o familie de muzicieni bine cunoscută în Dobrogea, cu o tradiție de aproape două secole.
Tatăl său, Aur Alexandrescu, a fost profesor la liceul comercial și un talentat violonist, avându-l ca mentor pe Eduard Caudella. Mama sa, Moldova, a fost atât pianistă, cât și soprană.
Dragoș a urmat studiile la Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanța, participând activ la corul și orchestra liceului, ocupându-se de armonie.
Între anii 1931 și 1941, a început studiile muzicale sistematice la Constanța, fiind pregătit de pianista Natalia Margarity-Funduca.
În 1948, s-a mutat la București pentru a-și continua studiile la Conservator. Aici, a fost îndrumat de profesori renumiți, printre care George Breazul (teorie și solfegiu), Ion Dumitrescu (armonie), Alfred Mendelsohn (contrapunct, compoziție), Teodor Rogalki (orchestrație), Zeno Vancea și Adriana Sachelarie (istoria muzicii), Harry Brauner și Tineriu Alexandru (folclor), Irina Lăzărescu și Eugenia Ionescu (pian), Ion Ghica și Paul Jelescu (citire și partituri).
Dragoș Alexandrescu a absolvit Conservatorul în 1954, prezentând lucrarea de diplomă „Dobrogea”. De asemenea, el a terminat și Facultatea de Agronomie din București, fiind parte din promoția 1949.
Cariera Profesională
Cariera sa de dirijor s-a desfășurat în principal în lăcașuri de cult. A fost primul dirijor al corului Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Constanța și ulterior a activat ca psalt și dirijor la corul Bisericii „Parcul Domeniilor” din București. Dragoș Alexandrescu a ocupat diverse funcții, inclusiv slujitor la Catedrala Episcopală din Huși (1947-1949), redactor-șef la Biblioteca Muzicală a Radiodifuziunii Române (1949-1951), preparator (1950-1958), asistent (1958-1962), lector (1962-1968), conferențiar (1968-1990) și profesor (1990-2004) la Catedra de teorie și solfegiu a Conservatorului din București.
Printre creațiile sale muzicale se numără lucrări didactice precum „Elemente constitutive ale muzicii” (1965) – în colaborare cu Ion Vicol, „100 solfegii” (1957-1970), „400 dictate muzicale” (1957-1977) și „Teoria muzicii” (vol. I, București, Editura „Universul Național de Muzică”, 2004).
Pe parcursul carierei sale, Dragoș Alexandrescu a fost membru al juriului la Concursul de interpretare din cadrul Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților de la Berlin și a ocupat funcția de secretar al juriului la Festivalul Tineretului de la București.
Începând cu 1990, a fost membru al Uniunii Compozitorilor din România, membru onorific în „Honorary Advisory Board” din „The American Biographical Institute” din Carolina de Nord, SUA, și a fost fondatorul Cenaclului Muzical din Constanța, colaborând cu Emanoil Frusinescu și Dem Diaconescu.
Moartea
Dragoș Alexandrescu a trecut la cele veșnice pe 7 martie 2014.
