Atmosfera captivantă din „Casa Bernardei Alba”
Locul din fața scenei, marcat simbolic, îmi oferă o senzație de apropiere, iar atmosfera mă înghite treptat. Mă simt prinsă în spectacol, ca și cum aș fi intrat într-o colivie care ne ține captivi timp de două ore.
Tensiunea și simbolistica operei
Captivitatea devine evidentă, privirea îmi fuge involuntar spre ușa de la intrare, încuiată cu o cheie răsucită, un detaliu care amplifică tensiunea crescândă a întregului spectacol. Acesta se bazează pe mișcare și simbolistică, reușind să mă facă să simt jocul vieții și al morții, așa cum a intenționat dramaturgul spaniol Federico Garcia Lorca.
Impactul replicilor și mișcărilor
La „Casa Bernardei Alba”, atmosfera te învăluie, simți intensitatea replicilor dure și avalanșa mișcărilor fascinante ale actrițelor. Firul narativ descoperă treptat ceea ce, ca femeie, nu vrei să știi sau să recunoști, lăsând loc îndoielii în credințele tale.
Contextul social și istoric
Într-o Spanie rurală constrânsă de dogme și stereotipuri sociale, una dintre protagoniste afirmă că „să te naști femeie este a mai mare pedeapsă”. Această afirmație ridică întrebarea dacă astfel de condiții existau doar în Spania secolului trecut.
Tragedia lui Lorca
Federico Garcia Lorca, un mare poet, prozator și dramaturg spaniol, a jonglat cu tema morții, având parte de propria tragedie la doar 38 de ani, când a fost executat fără un proces și fără ca mormântul său să fie cunoscut.
Reîntoarcerea spectacolului în repertoriu
„Casa Bernardei Alba” revine în repertoriul teatrului din Constanța, sub direcția tinerei regizoare Diana Mititelu, la 50 de ani distanță de o altă montare. Această versiune este modernizată și simplificată, dar păstrează avertismentul autorului că piesa este „un documentar fotografic”, așa cum a dorit și scenografa Alexandra Budianu.
Narativul piesei
Piesa este bine-cunoscută și a fost jucată pe multe scene din țară. Acțiunea are loc într-o casă închisă, după moartea capului familiei, unde cele cinci fete nemăritate visează la libertate prin intermediul căsătoriei.
Conflictul dintre mamă și fiice
Mama fetelor își menține prestanța de castitate și nu reușește să găsească un pretendent care să corespundă cerințelor sale. Excepția este tânărul Pepe Romano, care își exprimă dorința de a se căsători cu cea mai mare dintre surori, moștenitoare a unei averi considerabile. Însă, el împarte dragostea pe ascuns și cu cea mai tânără dintre fete, în timp ce celelalte surori suspină după el.
Căutarea libertății prin moarte
Dezvăluirea iubirii interzise și amenințarea cu moartea iubitorului o împing pe Adela, îndrăgostita pasionată, să caute libertatea visată în moarte. Un fir care leagă timpul și generațiile de femei nefericite este reprezentat de apariția sporadică a Mariei Josefa, bunica fetelor, care, deși cu mințile rătăcite, rostesc gânduri ce trădează propria tragedie.
Impresiile spectatorului
Ca spectator, sunt profund marcată de modul în care emoția și suferința celor cinci tinere captive în doliu sunt transmise. Ele sunt condamnate de o mamă autoritară, care prioritizează vorbele lumii în detrimentul fericirii fiicelor sale.
Un Spectacol Captivant: Casa Bernarda Alba
„O sută de leghe jur împrejur nici un bărbat nu-i demn să se apropie de ele”, afirmă autoritara mamă în relația sa cu fetele, având o atitudine despotică și fanatică. Regizoarea Diana Mititelu reușește să introducă în acest context și o notă de iubire, deși aceasta este rapid cenzurată.
Performanțe Remarcabile ale Tinerelor Actrițe
Cele cinci actrițe tinere care interpretează rolurile fetelor sunt Alina Manțu (Angustias), Cristina Luca (Magdalena), Otilia Nicoară (Amelia), Mihaela Velicu (Martirio) și Ecaterina Lupu (Adela). Fiecare dintre ele trăiește în colivia propriei existențe, căutând libertatea. Interpretările lor sunt convingătoare, pline de energie și temperament artistic, aducând pe scenă momente de intensitate, uneori delirante, alteori contemplative, în care își manifestă frumusețea, iubirea, disperarea și ura. Totuși, unele stridențe verbale ar putea fi atenuate.
Roluri Memorabile
Mihaela Velicu, în rolul Martirio, aduce o notă aparte, interpretând o tânără marcată pe viață de un defect facial cu inteligență și sensibilitate. Ecaterina Lupu, care o joacă pe Adela, reușește să evadaze din colivia familială prin moarte, fiind spontană și plină de nerv.
Luiza Martinescu, în rolul Bernardei, impune prin prezența sa, având o forță expresivă și o duritate comportamentală, dar și momente de tandrețe, cum ar fi delicatețea cu care își spală mama sau gestul de a-și mângâia fiica.
Mirela Pană, în rolul femeii de 80 de ani, reînvie amintiri din copilărie cu o interpretare fascinantă. Deși inițial a fost greu de recunoscut, ea reușește să transmită visul său neîmplinit, dorind „un bărbat frumos de pe țărmul mării” și cerând „partea ei de viață”, oglindind astfel și destinele celorlalte personaje.
O Interpretare Echilibrată
Laura Iordan o joacă pe Poncia, servitoarea care cunoaște secretele și tirania Bernardei de 30 de ani. Aceasta își afirmă locul în familie, demonstrând o înțelegere profundă a dinamicii familiale.
Regia Dianei Mititelu
Concepția regizorală a Dianei Mititelu se bazează pe o gradare a intensității dramatice și pe rezolvarea excelentă a situațiilor. Distribuția rolurilor este realizată cu o bună intuiție a capacităților actoricești, reușind să captiveze publicul prin talentul tinerelor actrițe. Scenografia, concepută de Alexandra Budianu, este sugestivă și mobilă, contribuind la eficiența spectacolului.
Reflecții asupra Spectacolului
Casa Bernarda Alba rămâne un spectacol captivant, care provoacă spectatorii să reflecteze asupra similitudinilor din viețile lor. Dragostea și rivalitățile dintre surori sunt teme universale, iar personajele, precum Bernarda, pot fi întâlnite și în alte contexte familiale. Când se aprind luminile, actrițele își asumă cu brio rolurile, lăsând o impresie profundă asupra audienței.
Emoția teatrului în Casa Bernardei Alba
Experiența teatrală devine cu adevărat intensă atunci când actorii sunt atât de aproape de public, încât poți observa detalii precum broboanele de transpirație și machiajul acestora. Această apropiere îți permite să simți cu adevărat emoțiile transmise pe scenă. În cadrul spectacolului „Casa Bernardei Alba”, cuvintele Adelei rezonează adânc în mintea spectatorilor: „Am văzut moartea sub acoperișul acesta și am alergat afară să caut ce era al meu, să iau ce-mi aparținea!” Aceste vorbe evocatoare simbolizează dorința de libertate, o temă centrală a piesei.
După o astfel de reprezentație, fiecare spectator pleacă din sală cu un sentiment profund de eliberare, fiind convins că libertatea este un drept pe care îl deține pentru totdeauna.
