În amintirea lui Haig Acterian, primul regizor diplomat de film din România

Dobrogea Online
Moderator Dobrogea Online 64

0:00 Haig Acterian: O Figură Emblematică a Teatrului Românesc Născut pe 5 martie 1904 în Constanța, Haig Acterian este una dintre personalitățile notabile ale comunității armene din România, fiind menționat de jurnalistul Simion Tavitian într-un volum dedicat acestora. El provenea dintr-o familie deosebită, fiind fiul lui Aram și Haiganuș Acterian și având doi frați, Arșavir […]

0:00

Haig Acterian: O Figură Emblematică a Teatrului Românesc

Născut pe 5 martie 1904 în Constanța, Haig Acterian este una dintre personalitățile notabile ale comunității armene din România, fiind menționat de jurnalistul Simion Tavitian într-un volum dedicat acestora.

El provenea dintr-o familie deosebită, fiind fiul lui Aram și Haiganuș Acterian și având doi frați, Arșavir și Jeni.

Studii și Formare Profesională

Haig Acterian a urmat studiile gimnaziale și o parte din liceu la „Mircea cel Bătrân” din Constanța, finalizându-le la Liceul „Spiru Haret” din București.

După terminarea liceului, a decis să se înscrie la Facultatea de Filosofie și la Conservatorul de Artă Dramatică, unde a studiat sub îndrumarea Luciei Sturdza, absolvind în 1926.

În anii următori, a continuat să se specializeze în regie teatrală și cinematografică în orașe precum Viena, Berlin și Roma.

Cariera și Contribuțiile la Teatru

După ce a absolvit cursurile de specializare la Studiourile „Cinecittà”, Haig Acterian a devenit în 1934 primul regizor diplomat de film din România. Între 1932 și 1934, a ocupat funcția de director de scenă la teatrele „Bulandra” și „Maria Ventura”.

A avut colaborări cu numeroase publicații, printre care „Universul literar”, „Sinteza”, „Vlăstarul”, „Muzică și teatru”, „Vremea” și „Adevărul”, unde a scris poezii, cronici literare, medalioane ale unor mari actori și diverse articole, semnând și cu pseudonimul Mihail.

Publicații și Lucrări

Passionându-se de literatură, Haig Acterian a publicat mai multe volume, printre care:

  • „Agonia” (Craiova, Editura „Scrisul Românesc”, 1929)
  • „Urmare” (București, Institutul de Arte grafice „Luceafărul”, 1936)
  • „Pretexte pentru o dramaturgie românească” (București, Editura „Vremea”, 1936)
  • „Gordon Craig și ideea de teatru” (București, Editura „Vremea”, 1936)
  • „Orientarea teatrului” (București, Editura „Bucovina”, 1937)
  • „După un veac de teatru românesc” (București, Editura „Bucovina”, 1937)
  • „Organizarea teatrului” (București, Editura „Bucovina”, 1938)
  • „Shakespeare” (București, Editura Fundației Regale, 1938)
  • „Limitele artei” (București, Ateleierele Grafice „Luceafărul”, 1939)
  • „Cealaltă parte a vieții noastre” (Iași, Institutul European, 1994)
  • „Moliere” (București, Editura „Ararat”, 1996)

Moștenirea lui Haig Acterian

Haig Acterian a fost portretizat în volumul lui Simion Tavitian, „Armenii dobrogeni în istoria și civilizația românilor”. În acest context, imaginea sa este descrisă ca fiind receptată parțial de contemporanii săi, care nu au reușit să aprecieze pe deplin complexitatea și profunzimea contribuțiilor sale.

Se evidențiază astfel figura unui om de teatru complet, care a căutat să înțeleagă și să explice fenomenul artistic dincolo de simpla relatare a evenimentelor. Critica sa a fost orientată spre stabilirea unor criterii estetică, promovând nu doar evaluarea individuală a artiștilor, ci și susținerea unei tendințe și cristalizarea unei doctrine în cadrul teatrului românesc.

Astfel, Haig Acterian a influențat nu doar dezvoltarea teatrului, ci și identitatea acestuia pe scena internațională, lăsând o amprentă deosebită în cultura românească.

Integrarea Naționalului în Universal

Integrarea naționalului în contextul universal implică sublinierea specificității culturale a fiecărei națiuni. Criticând mimetismele și epigonismele care nu aduc valoare, precum și anacronismele care au fost depășite, Haig Acterian s-a devotat progresului teatrului românesc. Obiectivul său a fost de a așeza scena română pe baze culturale și estetice solide, consolidându-i rolul de „serviciu public”. Acesta a militat pentru difuzarea spectacolelor la nivel național și pentru educarea percepției publicului prin prezentarea unor producții de înaltă calitate, care să pună în valoare un repertoriu reprezentativ.

În fața inițiativelor întâmplătoare care afectau negativ climatul artistic, Acterian a propus o „directivă” concertată, promovând ideea unui program coerent și iluminat, care să conțină premisele unei politici teatrale autentice. Aceste viziuni și campaniile pentru susținerea lor îl plasează pe Haig Acterian în fruntea reformatorilor din teatrul românesc, având un impact durabil asupra configurării artistice și organizatorice actuale.

Deși este important să îi reproșăm unele erori politice și să corectăm teze care au fost devalorizate în timp, meritele lui Haig Acterian ca spirit inovator al epocii sale sunt incontestabile.

Distribuie acest articol