Ioan Bălan: Viața și Activitatea
Ioan Bălan s-a născut pe 11 februarie 1880 în Teiuș, Alba, și a trecut în neființă la 79 de ani, pe 4 august 1959, la mănăstirea Ciorogârla din București.
Hirotonit preot pe 24 iunie 1903, Bălan a avansat la rangul de canonic mitropolitan în 1921 și a devenit episcop greco-catolic de Lugoj în octombrie 1936. De asemenea, a jucat un rol important în redactarea Codului Canonic al Bisericilor Răsăritene în 1929, fiind delegat în Comisia Vaticanului.
Persecuțiile Politice
În contextul politic tumultuos al vremii, Bălan a fost arestat pe 29 octombrie 1948, împreună cu alți episcopi greco-catolici, pentru că a refuzat să semneze declarația de trecere la ortodoxie. După reținerea sa la Securitatea din Lugoj, a fost transferat a doua zi la Ministerul de Interne. Ulterior, pe 31 octombrie 1948, a fost internat la Dragoslavele, iar apoi la Mănăstirea Căldărușani pe 27 februarie 1949.
Pe 24 mai 1950, a fost mutat la Penitenciarul Sighet, unde a primit o condamnare administrativă de 24 de luni prin Decizia M.A.I. nr. 64 din 30 ianuarie 1952. Aceasta a fost majorată cu încă 24 de luni începând de la 30 ianuarie 1954, conform Deciziei M.A.I. nr. 684 din 28 decembrie 1953.
Ultimii Ani
Pe 4 ianuarie 1955, Bălan a fost transferat la București, internat la Sanatoriul Gerota, și ulterior mutat la Spitalul „I.C. Frimu” pe 2 februarie 1955. La 7 mai 1955, a fost supus unui domiciliu obligatoriu la Mănăstirea Curtea de Argeș, iar pe 12 iulie 1956, a fost mutat la Mănăstirea Ciorogârla, unde a trăit până la finalul vieții.
Ioan Bălan a decedat pe 4 august 1959, lăsând o moștenire semnificativă în istoria Bisericii greco-catolice din România.
