Marin Rădulescu – Viața și Contribuțiile Sale în Silvicultură
Marin Rădulescu s-a născut pe 23 martie 1892, în comuna Peretu din județul Teleorman, în familia preotului Ștefan Rădulescu. A urmat gimnaziul Sfântul Haralambie din Turnu Măgurele și a absolvit Liceul Gheorghe Lazăr din București.
La vârsta de 11 ani, a devenit orfan de tată, ceea ce l-a determinat să își câștige existența prin meditații. A decis să se înscrie la Școala Superioară de Silvicultură din Brănești, dar a fost nevoit să-și întrerupă studiile pentru a-și îndeplini stagiul militar, participând astfel la Primul Război Mondial. După încheierea conflictului, a absolvit în 1919 cursurile acestei școli, având onoarea de a fi șef de promoție.
Ca stagiar, Marin Rădulescu a activat la ocoalele silvice din Câmpulung și Cislău. În 1920, a ajuns la ocolul silvic Mănăstirea Țigănești, Ilfov, unde a colaborat îndeaproape cu Marin Drăcea. Împreună, au dezvoltat o metodă inovatoare pentru regenerarea arboretelor de șleau, eveniment recunoscut de academicianul Victor Giurgiu ca fiind începutul silviculturii moderne în România.
Între 1924 și 1926, Rădulescu a fost student la Școala Superioară pentru Știința Solului din Viena. Între 1930 și 1947, a ocupat funcția de șef al secției de împăduriri la Direcția Tehnică a Casei Autonome a Pădurilor Statului, instituție fondată de profesorul Marin Drăcea.
După anul 1946, odată cu crearea Ministerului Silviculturii, Rădulescu a fost membru al Consiliului Tehnic al Pădurilor (1945-1946) și a lucrat în corpul de control al Ministerului Silviculturii între 1947 și 1949.
Pe parcursul decadelor, s-a concentrat în mod special pe proiecte de împădurire în Dobrogea, unde au fost plantate suprafețe extinse de plop negru hibrid în Pădurea Letea și Pădurea Caraorman, precum și stejar în Cadrilater. În situațiile în care ocoalele din Cadrilater nu dispuneau de resursele necesare pentru a realiza împăduririle planificate, Rădulescu le-a sprijinit cu tractoare și a solicitat furnizarea de puieți de la Direcțiile Silvice din Pitești, București și Chișinău. De asemenea, a militat pentru refacerea terenurilor degradate și pentru împădurirea terenurilor cu nisipuri mișcătoare. Ca membru al Consiliului de Îmbunătățiri Funciare, a contribuit la conservarea pădurilor din Delta Dunării și din lunca inundabilă a acestui fluviu.
Între 1927 și 1949, Rădulescu a avut o activitate semnificativă în învățământul superior, suplinind periodic profesorii Marin Drăcea și N.G. Popovici la Facultatea de Silvicultură, unde a predat cursuri de silvicultură, exploatarea lemnului și tehnologia lemnului.
În cadrul cercetărilor sale pe teren, Marin Rădulescu a realizat experimente în păduri, transformându-le în laboratoare didactice accesibile studenților și specialiștilor străini interesați. Ca cercetător științific, a publicat peste 70 de lucrări pe teme variate, contribuind astfel la avansarea cunoștințelor în domeniul silviculturii.
