Acordarea prestațiilor familiale în contextul mobilității cetățenilor Uniunii Europene
Acordarea prestațiilor familiale în contextul mobilității cetățenilor Uniunii Europene (UE) reprezintă un aspect complex al legislației comunitare. Acest articol analizează cadrul legal și procedural aplicabil în cazul în care un cetățean al UE ar putea avea dreptul la alocații pentru copii în mai multe state membre simultan.
Conform reglementărilor actuale, dreptul la alocație pentru copii se bazează pe situația profesională și pe rezidența părinților sau a tutorilor legali. Atunci când părinții lucrează și/sau locuiesc în state membre diferite, se aplică un set de reguli pentru a determina statul competent în acordarea prestațiilor familiale.
Criteriile de stabilire a competenței
Criteriile pentru stabilirea statului care oferă alocația pentru copii includ:
- Locul de muncă al părinților;
- Țara de rezidență a copilului;
- Statutul profesional al fiecărui părinte (angajat, lucrător independent, șomer etc.);
- Existenta unei a doua reședințe într-un alt stat membru.
În cazurile în care există un potențial drept la alocații din partea mai multor state membre, se aplică conceptul de drepturi concurente, care se referă la existența simultană a unui drept la prestații familiale conform legislației mai multor state membre.
Reguli de prioritate în cazurile de drepturi concurente
Rezolvarea cazurilor de drepturi concurente se face prin aplicarea unor reguli de prioritate stabilite la nivel comunitar, care au scopul de a determina un singur stat membru responsabil pentru acordarea prestațiilor familiale, evitând astfel dublarea plăților. O regulă esențială stipulează că drepturile bazate pe exercitarea unei activități profesionale au prioritate față de cele bazate exclusiv pe rezidență. Astfel, dacă un părinte lucrează într-un stat membru, iar celălalt părinte și copilul locuiesc într-un alt stat membru, statul în care are loc activitatea profesională va fi responsabil pentru acordarea alocației.
În cazul în care ambii părinți au locuri de muncă în state membre diferite, competența revine statului membru în care copilul își are reședința, cu condiția ca unul dintre părinți să fie angajat în acel stat. Dacă niciunul dintre părinți nu lucrează în statul de reședință al copilului, competența se transferă către statul membru care oferă cea mai mare alocație.
Mecanismul de compensare
Legislația comunitară include un mecanism de compensare în situațiile în care cuantumul alocației variază între statele membre implicate. Dacă alocația din statul membru competent este mai mică decât cea din statul de reședință al copilului, acesta poate fi obligat să plătească o sumă suplimentară, reprezentând diferența dintre cele două cuantumuri.
Procedura de solicitare a alocației pentru copii în context transfrontalier
Procedura de solicitare a alocației pentru copii în context transfrontalier implică, de regulă, următoarele etape:
- Depunerea cererii în statul membru în care solicitantul consideră că are dreptul la prestații;
- Transmiterea informațiilor relevante între instituțiile competente din statele membre implicate;
- Determinarea statului membru competent conform regulilor de prioritate;
- Calculul și acordarea prestațiilor de către statul membru competent;
- Eventuala compensare a diferenței de cuantum, dacă este cazul.
De menționat este că, deși un copil nu poate beneficia de alocații integrale din două state membre simultan, există posibilitatea acordării unei sume diferențiale. Această abordare are ca scop asigurarea celui mai avantajos nivel de sprijin disponibil pentru familie în cadrul UE, fără a permite totuși cumulul complet al prestațiilor din mai multe state membre.
Coordonarea Prestațiilor Familiale în Uniunea Europeană
Un exemplu ipotetic poate ilustra aplicarea regulilor de coordonare a prestațiilor familiale. În situația în care un părinte este angajat în statul membru A, iar celălalt părinte lucrează în statul membru B, iar copilul locuiește cu mama în statul membru B, se observă existența unor drepturi concurente, având în vedere că ambii părinți activează în state membre diferite.
Regula de prioritate se bazează pe reședința copilului, astfel că statul membru B devine, în principiu, responsabil pentru acordarea alocației. Se efectuează o comparare între cuantumul alocației din statul membru B și cel din statul membru A. Dacă alocația din statul membru B este mai mare sau egală cu cea din statul membru A, statul B va plăti întreaga alocație.
În cazul în care alocația din statul membru A depășește valoarea celei din statul membru B, statul B va plăti alocația sa, iar statul A va fi obligat să achite diferența până la atingerea nivelului său de alocație. Acest sistem de coordonare a prestațiilor familiale în Uniunea Europeană are ca scop asigurarea unui tratament echitabil pentru toate familiile care beneficiază de dreptul la libera circulație, garantând în același timp că fiecare copil primește sprijinul financiar corespunzător, fără a permite încasarea dublă a prestațiilor.
