Ioan Chirescu: Dirijor și Compozitor de Renume
Ioan Chirescu, un dirijor de marcă, a venit pe lume în orașul Cernavodă, județul Constanța, pe 5 ianuarie 1889, într-o familie de preot și învățător, Dimitrie Chirescu.
Studii sale au început în Cernavodă, continuându-se la București, unde a absolvit Liceul „Sfântul Sava”. Între anii 1910 și 1914, Chirescu a urmat simultan cursurile Facultății de Teologie și ale Conservatorului, având ca profesori personalități notabile precum D.G. Kiriac, Ion Nonna Ottescu și Alfonso Castaldi. În timpul studenției, a fost parte din ansamblul coral din orașul său natal.
Între 1922 și 1927, Chirescu s-a perfecționat la Paris, unde a fondat Asociația Corală „Hora”, cu care a susținut numeroase concerte de muzică corală românească.
Contribuții Muzicale și Activitate în Timpul Războiului
La începutul Primului Război Mondial, Chirescu a fost mobilizat pe front. După bătălia de la Mărășești, a compus celebra melodie „Mama”, pe versurile învățătorului Gh. Roiban.
După război, el a avut o carieră diversificată, fiind suplinitor la catedra de teorie și solfegii la Conservatorul din Iași, dirijor de cor la mai multe biserici din București, precum și profesor de muzică la diverse instituții de învățământ. De asemenea, a fost dirijor al Societății „Carmen” din capitală și profesor emerit consultant la Conservatorul București.
Folclor și Distincții
Chirescu a adunat folclor dobrogean, notând prima dată textul „Urări la colăcari de nuntă” în caietul său. Pentru contribuțiile sale semnificative în domeniul muzicii, a fost recompensat cu numeroase distincții, inclusiv Premiul de Stat – clasa I (1955), titlul de Maestru emerit al Artei (1954) și Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor (1980).
Compoziții Reprezentative
Ioan Chirescu a compus o varietate de lucrări corale și simfonice, printre care „Cântecul cucului” (1919), „Opt cântece pentru copii” (1923), „Mama” (1923), „Doruleț, dorulețule” (1948), „32 de coruri pentru școlari și tineret” (1963) și „Odă lui Mihai Viteazul” (1975), precum și „Allegro simfonic” (1927).
Moartea Artistului
Ioan Chirescu a decedat la București, pe 25 martie 1980, la vârsta de 91 de ani, lăsând în urmă o moștenire muzicală valoroasă și o influență profundă în cultura românească.
