Președintele Iohannis sesizează CCR privind Legea Ordonanței de urgență nr. 107/2024
Președintele Klaus Iohannis a înaintat, vineri, o sesizare de neconstituționalitate către Curtea Constituțională a României (CCR) referitoare la Legea care aprobă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2024. Această ordonanță vizează reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, în special în ceea ce privește gestionarea creanțelor bugetare și deficitul bugetar pentru anul 2024.
Printre măsurile incluse se numără amnistia fiscală a dobânzilor și penalităților aferente obligațiilor bugetare principale restante până la data de 31 august 2024, dar și posibilitatea ca debitorii să beneficieze de anularea acestor sume, cu condiția achitării datoriilor principale și depunerii unei cereri de anulare până la data de 25 noiembrie 2024. Aceasta se aplică atât persoanelor fizice, cât și celor juridice.
De asemenea, se preconizează anularea unui procentaj de 50% sau 25% din obligațiile bugetare principale pentru debitorii persoane fizice care au restanțe la 31 august 2024. O altă măsură propusă este acordarea unei bonificații de 3% din impozitul pe profit anual și/sau din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor pentru anul fiscal 2024, destinat contribuabililor care își plătesc datoriile la timp.
Argumentele președintelui în sesizare
În sesizarea sa, președintele Iohannis susține că Parlamentul a introdus în varianta finală a legii prevederi care contravin Constituției, comparativ cu forma inițială adoptată de Guvern. La data de 5 decembrie 2024, Parlamentul a trimis Legea pentru promulgare, care reglementează măsuri menite să reducă deficitul bugetar la nivel macro-economic și să faciliteze plata datoriilor fiscale pentru toate categoriile de debitori, inclusiv persoane fizice și juridice care desfășoară activități independente.
Legea în cauză stabilește detalii referitoare la aplicabilitatea măsurilor fiscale, inclusiv categoriile de debitori vizate, obligațiile bugetare restante și autoritățile competente pentru aplicarea acestor măsuri. Totodată, sunt specificate și obligațiile bugetare care nu se supun acestor facilități fiscale.
Îngrijorări legate de legalitate
Președintele Iohannis consideră că forma legii este contrară unor norme și principii constituționale, invocând încălcări ale mai multor articole din Constituție. În acest context, este esențial ca CCR să examineze aceste aspecte pentru a asigura respectarea legii fundamentale a țării.
Amendamente Legislative în Domeniul Contribuțiilor Sociale
Conform unei recent adoptate modificări legislative, se introduce un nou articol în cadrul OUG nr. 107/2024, care vizează specific obligațiile fiscale legate de contribuțiile de asigurări sociale. Conform articolului XVI1, obligațiile achitate de Institutul Teologic Baptist din București, pentru perioada 2011-2016, în contul Casei de Pensii și Ajutoare a Cultului Creștin Baptist din România, sunt considerate ca fiind îndeplinite conform legii.
Prin această modificare, ANAF este responsabilă pentru emiterea unei decizii de anulare a plăților efectuate către bugetul asigurărilor sociale de stat, inclusiv a dobânzilor și penalităților asociate. Această decizie trebuie comunicată Institutului Teologic Baptist din București până la data limită de 20 decembrie 2024.
Contextul Adoptării Amendamentului
Amendamentul a fost introdus în Camera Deputaților, care este camera decizională în acest caz. OUG nr. 107/2024 a fost aprobată cu modificări ce vizează instituirea unui nou beneficiar al anulării obligațiilor fiscale. Sumele achitate de Institutul Teologic Baptist, în perioada menționată, sunt acum considerate conforme cu reglementările legale privind contribuțiile sociale.
Motivarea acestei modificări legislative, conform Raportului Comisiei pentru buget, finanțe și bănci, este legată de anularea unui control fiscal efectuat de Administrația fiscală a Sectorului 1 în anul 2017. Legea stipulează emiterea de către ANAF a unei decizii care să anuleze obligațiile fiscale menționate, incluzând toate accesorile aferente.
Implicarea ANAF și Considerații Juridice
ANAF, conform HG nr. 520/2013, funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, subordonat Ministerului Finanțelor Publice. Legea adoptată este considerată a avea un caracter individual, fiind destinată să reglementeze un caz specific, ceea ce ridică întrebări legate de respectarea principiilor constituționale privind separația puterilor în stat.
Parlamentul, prin această legislație, a stabilit facilități fiscale ce implică anularea plăților către bugetul asigurărilor sociale, o acțiune care depășește competențele sale și intră în sfera de reglementare a autorităților guvernamentale. Acest aspect poate genera probleme juridice, conform jurisprudenței existente.
Neconstituționalitatea Legii și Principiul Egalității în Drepturi
Curtea Constituțională a luat în discuție o lege considerată neconstituțională în ansamblul său, subliniind că actul legislativ trebuie să respecte principiile stabilite de Constituție. Conform jurisprudenței constituționale, legea este un act juridic de putere, caracterizat printr-o voință unilaterală a legiuitorului, destinat reglementării relațiilor sociale într-un anumit domeniu. De asemenea, legea are aplicabilitate generală, reglementând relații sociale de amploare.
În cazul în care domeniul de aplicare al reglementării este specificat clar, atunci legea are un caracter individual, fiind destinată aplicării într-un singur caz prestabilit, nu pentru un număr nedeterminat de situații. Această distincție este esențială, iar Curtea a stabilit prin diverse decizii că, în cazul în care legea reglementează o situație concretă și nu o mulțime de cazuri, aceasta își pierde legitimitatea constituțională și încalcă principiul egalității în drepturi, precum și separația puterilor în stat.
Adoptarea unei legi care contravine principiului egalității în drepturi este considerată discriminatorie, conform articolului 16 alineatul (1) din Constituție. Aceasta este neconstituțională în totalitate, deoarece instituie un privilegiu pentru un anumit beneficiar, creând un cadru legislativ special care derogă de la regulile fiscale existente. Principiul egalității impune tratarea egală a situațiilor similare, iar diferențele în tratamentul juridic trebuie să fie justificate prin criterii obiective și raționale.
Nerespectarea acestui principiu conduce la neconstituționalitatea privilegiului acordat, care este definit ca un avantaj nejustificat pentru o persoană sau un grup. Curtea a stabilit că neconstituționalitatea nu înseamnă că beneficiile ar trebui să fie extinse tuturor, ci că privilegiul nejustificat trebuie eliminat. De asemenea, Curtea a subliniat că este încălcat și articolul 16 alineatul (2) din Constituție, în cazul în care o dispoziție legală favorizează un anumit subiect de drept în mod exclusiv, fără a justifica acest tratament diferit.
Curtea Constituțională și Principiul Suprematiei Legii
Curtea Constituțională a subliniat importanța respectării principiului conform căruia „nimeni nu este mai presus de lege”, evidențiind că reglementările legale trebuie să fie în concordanță cu acest principiu fundamental. În cadrul analizei sale, Curtea a remarcat că acceptarea ideii că Parlamentul ar putea acționa discreționar în calitate de autoritate legiuitoare ar contraveni prerogativelor constituționale stabilite prin articolul 61 alineatul (1) din Constituție. Această situație ar putea transforma Parlamentul într-o autoritate publică executivă, ceea ce este inacceptabil.
Interpretarea Reglementărilor Legale
Curtea a precizat că interpretarea legilor într-o manieră care permite adoptarea de acte normative cu caracter individual este contrară jurisprudenței sale anterioare. Aceasta a subliniat că, deși legiuitorul are dreptul de a reglementa anumite domenii în mod diferit, derogările de la dreptul comun trebuie să se facă prin reglementări cu caracter normativ. Dacă reglementarea specială are un caracter individual și este adoptată în mod intuitu personae, aceasta devine discriminatorie și, prin urmare, neconstituțională.
Constituționalitatea Actelor Normative
Astfel, orice lege trebuie să fie elaborată conform Constituției, având ca scop reglementarea relațiilor sociale generale. În cazul de față, legea supusă controlului de constituționalitate stabilește un cadru normativ destinat unei operațiuni juridice individuale, aplicabilă unui singur caz specific: anularea obligațiilor fiscale ale Institutului Teologic Baptist din București, o instituție de învățământ superior de drept privat și de utilitate publică.
Implicațiile Constituționale
În lumina acestor argumente și a jurisprudenței constituționale relevante, Curtea Constituțională a concluzionat că legea propusă pentru promulgare contravine, pe de o parte, articolului 1 alineatul (4) referitor la separația puterilor în stat și rolul Parlamentului conform articolului 61 alineatul (1), și, pe de altă parte, articolului 16 alineatul (2) care stipulează că „Nimeni nu e mai presus de lege”. De asemenea, se încalcă prevederile articolului 147 alineatul (4) care impune respectarea deciziilor Curții Constituționale.
Concluzie
Încălcarea prevederilor constituționale subliniate, inclusiv a articolelor 1, 52, 124 și 126, ridică semne de întrebare asupra legalității și legitimității actelor normative adoptate în acest context. Este esențial ca toate reglementările să fie conforme cu principiile fundamentale ale statului de drept și să asigure egalitatea în fața legii.
Clarificări privind obligațiile Institutului Teologic Baptist din București
Conform reglementărilor legale, contribuțiile angajaților Institutului Teologic Baptist din București către Casa de Pensii și Ajutoare a Cultului Creștin Baptist din România, realizate în perioada 2011-2016, sunt considerate obligații îndeplinite. ANAF va emite o decizie prin care va anula obligațiile de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, inclusiv dobânzile și penalitățile aferente, și va comunica această decizie instituției până la data de 20 decembrie 2024.
Interpretări ale reglementării
Analiza celor două alineate ale normei evidențiază utilizarea termenilor „contribuții de asigurări sociale” și „bugetul asigurărilor sociale de stat”. Aceste formulări sugerează că obligațiile bugetare sunt de natură a contribuțiilor sociale, așa cum sunt definite în Codul fiscal. De asemenea, regulamentul Casei de Pensii și Ajutoare a Cultului Creștin Baptist din România stipulează existența unui sistem propriu de pensii, distinct de cel public, funcționând ca persoană juridică separată.
Neclarități generate de terminologie
Termenul „ANAF emite decizia de anulare a plății” poate crea confuzie și poate duce la interpretări variate, complicând aplicarea acestei reglementări. Dacă legiuitorul a intenționat să se refere la anularea efectivă a plății, aceasta ar implica că obligația bugetară a fost deja achitată, ceea ce ar putea genera obligația de restituire a sumelor de către ANAF. Totuși, documentele disponibile nu confirmă o astfel de plată.
Pe de altă parte, dacă „anularea plății” se referă la anularea obligației în sine, aceasta ar putea contraveni principiului separației puterilor în stat, afectând competența instanțelor de judecată. Orice dispută legată de actele organului fiscal ar trebui să fie soluționată de instanțe, având în vedere că justiția trebuie să fie imparțială și egală pentru toți. Parlamentul nu poate interveni pentru a corecta o situație considerată injustă prin măsuri care să afecteze acest principiu fundamental.
Controversele Legale Generată de OUG nr. 107/2024
Recent, au fost exprimate îngrijorări cu privire la OUG nr. 107/2024, care a fost considerată problematică din perspectiva competențelor administrative și judiciare. Criticile subliniază că actul normativ ar putea încălca atât competența ANAF, cât și pe cea a instanțelor judecătorești, ceea ce contravine articolelor 124 și 126 din Constituție, precum și art. 52, care garantează drepturile persoanelor afectate de autoritățile publice.
Anularea Obligațiilor Bugetare
OUG nr. 107/2024 introduce posibilitatea anulării dobânzilor, penalităților și a accesoriilor aferente obligațiilor bugetare principale, sub anumite condiții specifice. Totuși, este important de menționat că anularea nu se aplică obligațiilor principale. Aceasta reprezintă o modalitate de stingere a creanțelor fiscale, conform art. 22 din Codul de procedură fiscală, care detaliază diversele modalități prin care creanțele pot fi stinse, inclusiv anularea.
Condițiile de Anulare a Creanțelor Fiscale
Condițiile în care se poate realiza anularea creanțelor fiscale sunt strict reglementate de art. 266 din același act normativ. Legiuitorul a stabilit excepții limitate în care ANAF poate dispune anularea creanțelor, ceea ce asigură respectarea art. 56 din Constituție, referitor la echitatea fiscală.
Derogări și Controlul Deciziilor ANAF
Legea supusă controlului de constituționalitate introduce, de asemenea, derogări de la modul în care ANAF își exercită atribuțiile stabilite de Codul fiscal. Conform noilor reglementări, deciziile de anulare emise de ANAF nu vor putea fi contestate din punct de vedere legal, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la conformitatea acestei măsuri cu art. 52 din Constituție.
Comunicarea Deciziilor și Incertitudinea Juridică
După emiterea unei decizii de anulare a unei obligații bugetare, ANAF este obligată să comunice aceasta Institutului Teologic Baptist din București până la data limită de 20 decembrie 2024. Având în vedere că legea a fost transmisă pentru promulgare pe 5 decembrie 2024, există îngrijorări că termenul stabilit ar putea duce la dificultăți în implementarea efectivă a noilor prevederi legale, având în vedere pașii necesari pentru promulgare și publicare.
Consecințele asupra Principiului Legalității
Adoptarea unui act juridic are ca scop generarea de efecte legale. Publicarea unei legi care, din start, nu poate produce efecte juridice, contravine principiului legalității, așa cum este stipulat în art. 1 alin. (5) din Constituție. Această situație a fost recunoscută și în jurisprudența Curții Constituționale, subliniind importanța respectării normelor legislative.
Analiza neconstituționalității unei legi recente
O serie de aspecte legate de o lege recent adoptată au fost aduse în discuție, subliniind posibilele încălcări ale Constituției. Conform argumentelor prezentate, există îngrijorări cu privire la faptul că anumite prevederi legislative limitează intervalul de timp pe care Președintele îl are la dispoziție pentru a analiza și promulga legile. Aceasta contravine articolelor 77 alin. (1) și (2) din Constituție, care stabilesc un termen clar pentru acest proces.
Confuzia privind obligațiile fiscale
O altă problemă semnalată se referă la perioada de referință specificată în normele criticate, respectiv intervalul 2011-2016. Aceasta a generat confuzie în rândul celor care trebuie să aplice legea, mai ales în ceea ce privește obligațiile fiscale referitoare la contribuțiile pentru asigurările sociale. Conform noilor reglementări, ANAF va fi nevoit să anuleze plăți retroactive către bugetul asigurărilor sociale, ceea ce ridică întrebări cu privire la sumele afectate și perioada exactă în care aceste dispoziții se aplică.
Standarde de calitate a legii
Criticile subliniază că intervenția legislativă în cauză nu respectă standardele de calitate a legii, așa cum acestea sunt definite în jurisprudența Curții Constituționale. Se evidențiază o confuzie între obligațiile fiscale și modalitățile de stingere a acestora, ceea ce poate duce la dificultăți în aplicarea corectă a normelor legale.
Concluzii și solicitări
Având în vedere argumentele prezentate, se solicită admiterea sesizării de neconstituționalitate. Se consideră că Legea privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 107/2024, care reglementează măsuri fiscal-bugetare și modifică acte normative, este neconstituțională.
