Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Miron Cozma și ceilalți inculpați din dosarul ”Mineriada” au fost din nou deferiți justiției de către Parchetul General.

Dobrogea Online

Sursa foto:

0:00

Trimitere în judecată pentru implicarea în mineriada din 1990

Procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au decis să-i trimită în judecată pe toți cei implicați în mineriada din perioada 13 – 15 iunie 1990, care a avut ca rezultat patru morți, peste 1100 de răniți și două cazuri de viol. Acuzațiile formulate vizează infracțiuni contra umanității.

Printre persoanele deferite justiției se numără:

  • Ion Iliescu, la acea vreme președinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională și președinte ales al României,
  • Petre Roman, prim-ministru al Guvernului provizoriu al României,
  • Gelu-Voican Voiculescu, viceprim-ministru al Guvernului provizoriu al României,
  • Virgil Măgureanu, director al Serviciului Român de Informații,
  • Adrian Sârbu, consilier al prim-ministrului Guvernului provizoriu.

De asemenea, au fost puși sub acuzare:

  • Miron Cozma, lider de sindicat,
  • Vasile Dobrinoiu, comandant al Școlii Militare Superioare de Ofițeri a Ministerului de Interne,
  • Petre Peter, comandant al Unității Militare 0575 Măgurele, aparținând Ministerului de Interne.

Conform rechizitoriului, în luna iunie 1990, cei mai înalți funcționari ai statului român, inclusiv Ion Iliescu, Petre Roman și Gelu-Voican Voiculescu, împreună cu alte persoane aflate în cercul de putere, au implementat o politică de represiune împotriva populației civile din București. Această acțiune a dus la moartea a patru persoane, violarea a două persoane, rănirea fizică și/sau psihică a peste 1300 de indivizi, precum și la privarea ilegală de libertate a peste 1.200 de oameni.

Manifestația din Piața Universității, care a început pe 22 aprilie 1990, a durat până pe 13 iunie 1990, având ca scop contestarea noului regim instaurat după Revoluția din 1989. Participanții au solicitat ruperea de regimul comunist, promovarea unor personalități neasociate cu activitatea de partid și înființarea unei televiziuni libere, printre alte cerințe democratice.

În acest context, Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu-Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu și alte figuri ale statului au inițiat un atac împotriva demonstranților din Piața Universității, folosind acest pretext pentru a justifica o acțiune represivă împotriva celor care au participat la manifestații, în special liderii de opinie, dar și asupra celor care exprimau orice formă de opoziție, cum ar fi studenții și intelectualii. Comunicarea manipulativă cu privire la pericolul pe care îl reprezentau manifestanții pentru democrație a fost crucială în justificarea atacurilor.

Atacul din 13 iunie 1990: Context și Consecuțe

Atacul din 13 iunie 1990 a fost declanșat prin manipularea unor persoane care nu erau conștiente de planul existent, orchestratorii având scopul de a implementa acțiuni represive. Principalele figuri implicate în acest atac au fost Iliescu Ion, Roman Petre, Voiculescu Gelu-Voican și Măgureanu Virgil, alături de Sârbu Adrian, consilier al primului-ministru. Aceștia au format un grup criminal sistemic, compus din lideri politici, administrativi, militari și civili, care au reunit un număr mare de indivizi cu contribuții variate la faptele comise.

În acest context, persoanele care au desfășurat acțiuni criminale au avut o poziție inferioară în structura grupului, responsabilitatea principală pentru conceperea și orchestrarea atacului revenind conducerii politice a României de atunci. Probele adunate au demonstrat complicitatea lui Ion Iliescu, Roman Petre, Voiculescu Gelu-Voican și Măgureanu Virgil, care au jucat roluri esențiale în planificarea atacului, dar au acționat prin intermediul altor persoane neimplicate direct în înțelegere.

Detalii despre Acțiunea Represivă

În dimineața zilei de 13 iunie 1990, inculpații au început acțiunea represivă împotriva manifestanților din Piața Universității din București. Au fost implicate, în mod ilegal, forțe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale și Serviciului Român de Informații, alături de peste zece mii de mineri și muncitori din diverse regiuni ale țării.

Acțiunea represivă a avut un caracter sistematic și a generat multiple fapte grave, inclusiv: moartea prin împușcare a patru persoane, violarea a două persoane, vătămarea integrității fizice sau psihice a 1311 persoane, și privarea ilegală de libertate a 1211 persoane din motive politice.

Desfășurarea Incidentelor

Acțiunea a început prin ridicarea și transportarea a peste două sute de persoane în Unitatea Militară 0575 Măgurele, unde au fost reținute până în după-amiaza acelei zile, fiind eliberate după o cercetare sumară. În același timp, autoritățile au pătruns cu forța în sediul Institutului de Arhitectură și al Universității din București, percheziționând birouri și evacuând prin violență persoanele aflate în incintă.

Deciziile luate de liderii Consiliului Provizoriu de Uniune Națională au condus la aducerea muncitorilor de la Întreprinderea de Mașini Grele București în Piața Universității, care au manifestat violent, agresând persoanele din zonă și ocupând piața împreună cu forțele de ordine pentru a împiedica revenirea manifestanților.

Reacția Opoziției

Acțiunile autorităților statului au generat o ripostă violentă din partea opoziției, culminând cu incendierea sediilor Poliției Capitalei, Ministerului de Interne, Televiziunii Române și Serviciului Român de Informații.

Utilizarea armelor letale de către forțele de ordine

În contextul unor evenimente tragice, forțele de ordine au folosit armament cu muniție de război, ceea ce a dus la moartea a patru persoane. Reprimarea din partea autorităților a continuat în zilele de 14 și 15 iunie 1990, printr-un atac sistematic desfășurat împreună cu minerii și muncitorii din diverse județe ale țării, aceștia devenind o forță de ordine paralelă cu structurile legale.

Atacuri asupra opoziției politice

Minerii aduși în București au devastat sediile partidelor politice nou înființate sau reînființate după Revoluția din decembrie 1989, care se aflau în opoziție, precum și locuințele liderilor politici din opoziție și sediile publicațiilor de presă independente. De asemenea, au agresat cetăţeni ai Bucureștiului, sub pretextul că aceștia ar avea legături cu manifestațiile din Piața Universității.

Detenția ilegală a protestatarilor

Persoanele ridicate din Piața Universității și cele considerate legate de manifestații au fost duse cu forța în Unitatea Militară 0575 Măgurele și la Școala Militară Superioară de Ofițeri de la Băneasa, fiind private de libertate într-un mod ilegal, în condiții improprii. Această detenție a durat până cel târziu pe 22 iunie 1990.

Condiții inumane de detenție

Cazarea civililor aduși de pe străzile Bucureștiului a avut loc în condiții total necorespunzătoare, în garaje, incluzând atât bărbați, cât și femei, minori și persoane în vârstă. Aceste persoane au fost sub pază militară constantă, inclusiv în momentele când aveau nevoie să meargă la toaletă. De asemenea, nu li s-a permis să comunice cu rudele sau cu alte persoane, nu au primit asistență medicală adecvată și au fost supuse unor tratamente degradante, inclusiv simularea unor execuții colective și gazarea prin eliberarea gazelor de eșapament în locurile de detenție.

Contextul juridic al cazului

Menționăm că starea de fapt stabilită și încadrarea juridică a acestor fapte se bazează exclusiv pe probele adunate după data de 04.06.2021, moment în care cauza a fost restituită la parchet, ca urmare a procedurii de cameră preliminară, care a dus la anularea tuturor probelor administrate înainte de anul 2017 și a constatat nulitatea actelor de urmărire anterioare. Cauza a fost trimisă pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Distribuie acest articol
Lasa un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *