Pastorala la Nașterea Domnului
În Pastorala dedicată Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, Înalt Prea Sfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, subliniază că „societatea secularizată pune în pericol sacralitatea vieții omului și îl ancorează în materialitatea unei lumi efemere”. Ierarhul adaugă că „în prezent, unii oameni rămân indiferenți, transformând nașterea lui Hristos într-o sărbătoare centrată pe valorile trecătoare, în loc să se concentreze pe Hristos”.
Mesajul Arhiepiscopului Teodosie
În mesajul său, IPS Teodosie afirmă: „În anul mântuirii 2024, Nașterea după trup a Fiului lui Dumnezeu, expresia iubirii absolute, aduce har, pace și bucurie tuturor celor din Arhiepiscopia Tomisului.”
El continuă să explice că Fiul lui Dumnezeu, născut din Tatăl mai înainte de veci, ia trup omenesc din Sfânta Fecioară Maria, aducând iubirea divină pentru întreaga creație și, în mod special, pentru om. Nașterea Fiului este începutul unei mari taine a creștinătății, așa cum ne învață Sfântul Apostol Pavel: „Cu adevărat mare este taina creștinătății: Dumnezeu S-a arătat în trup”.
Măreția acestei taine este evidențiată de faptul că Fiul lui Dumnezeu se naște în timp, în mod supranatural, din Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, având scopul de a îmbuna natura umană căzută.
Îndemnul la iubire și trezire spirituală
Prin nașterea Sa, Unul din Sfânta Treime devine frate al întregii umanități. Smerenia Sa răstoarnă ordinea cerului și pământului. Astăzi, Fiul lui Dumnezeu se îmbracă în trup omenesc, devenind similar nouă, cu excepția păcatului, pentru a ne ridica din starea de nepăsare și indiferență și a ne îndemna să răspundem iubirii divine prin faptele noastre, atât față de Dumnezeu, cât și față de semeni. Numai prin iubirea aproapelui putem mărturisi, prin fapte, iubirea lui Dumnezeu, care este „Calea, Adevărul și Viața”.
Reflecții asupra nașterii lui Hristos
Dreptmăritori creștini, conform epistolei către Galateni, nașterea Fiului lui Dumnezeu are loc „la plinirea vremii”, fiind un eveniment anunțat întregii omeniri. Păgânii din acea perioadă, neavând lege, observă pe cer steaua care vestește nașterea Împăratului Hristos și o urmează până la Ierusalim. Odată ajunși, steaua nu le mai arată drumul către Hristos, iar ei, dornici să se închine Împăratului, cer ajutorul regelui Irod, sperând că acesta le va îndeplini dorința și le va alunga tristețea. Întrebându-l unde se va naște Hristos, Irod, la rândul său, consultă cărturarii, care confirmă că nașterea va avea loc în Betleemul Iudeii, conform profeției lui Miheia.
Însă intențiile lui Irod nu sunt cele sincere exprimate în fața magilor, ci ascund un alt scop.
Nașterea lui Hristos și frica lui Irod
În fața nașterii lui Hristos, Irod își ascunde intențiile malefice, dorind să elimine orice amenințare la adresa tronului său. Anunțul magilor despre venirea unui mare împărat în Iudea îl determină să caute viclean locul nașterii pentru a-l distruge pe Prunc. Deși drumul magilor a fost ghidat de o revelație divină, un înger le apare după ce aceștia se închină cu bucurie Pruncului și le sugerează să se întoarcă pe o altă cale, evitând astfel să-l informeze pe Irod.
Când Irod își dă seama că a fost mințit de magi, temându-se de nașterea unui Împărat mai mare decât el, ordonă o atrocitate: soldații săi să meargă în Betleem și să ucidă toți copiii cu vârsta de doi ani și mai mici, conform informațiilor obținute de la magi. Acest act de cruzime se împlinește, așa cum a prezis Proorocul Ieremia, care spune: „Glas în Rama s-a auzit, plângere și tânguire multă; Rahela își plânge copiii și nu poate să se mângâie pentru că nu mai sunt!” (Matei 2, 18). Totuși, sufletele acestor copii nevinovați se înalță la Cer, devenind primele jertfe vii din rândul Mucenicilor creștini de-a lungul vremii.
Semnificația Nașterii Fiului lui Dumnezeu
Nașterea Fiului lui Dumnezeu aduce omenirii un exemplu suprem de iubire și smerenie. Deși este Fiul lui Dumnezeu, El se smerește și se naște în iesle, înconjurat de animale, într-o lume prinsă în tumultul vieții pământești. În apropierea peșterii, păstorii, fiind de strajă la turmele lor, observă lumina stelei și se îndreaptă spre Prunc. Din păcate, majoritatea oamenilor nu realizează semnificația acestui eveniment, care marchează începutul mântuirii. Oamenii nu înțeleg că adevărata bucurie a lumii provine din nașterea Celui care va deschide porțile Raiului.
Astăzi, unii continuă să rămână indiferenți, transformând nașterea lui Hristos într-o sărbătoare concentrată pe materialitate, ignorând esența spirituală. Totuși, există și mulți care vin la Biserică, așteptând cu entuziasm sărbătoarea nașterii Pruncului Iisus, pregătindu-se prin post, rugăciune și Taina Sfintei Spovedanii, precum și prin Sfânta Împărtășanie.
Împăcarea dintre Dumnezeu și om
Prin nașterea Sa, Fiul lui Dumnezeu transmite clar că umanitatea nu este singură în tumultul vieții. Nașterea din Betleem reprezintă fundamentul iubirii divine față de om și de întreaga creație. Importanța împăcării dintre Dumnezeu și om devine tot mai evidentă în contextul unei societăți secularizate, care tinde să îndepărteze omul de sacru și să-l ancoreze în realitatea materială. Așadar, pentru credincioși, nașterea Mântuitorului Hristos este așteptată cu profundă devoțiune.
Îndemnul iubirii divine și al faptelor bune
Întreaga existență a omului este profund influențată de o dimensiune duhovnicească, care pune accent pe valoarea sufletului, mai presus de cele materiale. Aceasta este esența întrupării Fiului lui Dumnezeu, menită să transforme neascultarea umană în binecuvântare. Mântuitorul Hristos se apropie de noi pentru a ne revela bunătatea și iubirea lui Dumnezeu Tatăl și a Duhului Sfânt față de întreaga creație.
Modelul iubirii și smereniei lui Hristos devine, astfel, fundamentul trăirii noastre în iubirea divină. Egoismul uman se transformă, prin Hristos, în iubire față de aproapele, ceea ce generează o comuniune între cer și pământ. Această comuniune este simbolizată de venirea îngerilor în Betleem, care proclamă: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire”.
Chemarea la trăirea în iubire
Creștinii sunt chemați să trăiască în iubire, inspirându-se din modelul Sfintei Treimi. O astfel de viață aduce comuniune și fericire, dar fericirea nu este un dat, ci un obiectiv spre care trebuie să tindeți continuu. Aceasta implică un efort constant de a căuta dreptatea și adevărul, precum și de a lupta împotriva răului și păcatului.
Pentru a atinge fericirea desăvârșită, fiecare persoană trebuie să experimenteze iubirea autentică, lipsită de egoism, care conduce la fericirea adevărată. Răul experimentat în viață poate întuneca bucuriile și răci dragostea față de Dumnezeu și de semeni. Fiindcă Dumnezeu ne-a făcut părtași la tot binele, este datoria noastră să căutăm activ să realizăm fapte bune pentru ceilalți.
Faptele bune ca expresie a iubirii divine
Dumnezeu este iubire, iar întreaga Sa lucrare cu și pentru om este inspirată de iubire, menită să ne crească și pe noi în această virtute. Așa cum afirmă Sfântul Maxim Mărturisitorul, „cel ce iubește pe Dumnezeu nu poate să nu iubească și pe tot omul ca pe sine însuși”. Astfel, faptele bune devin o manifestare naturală a omului care iubește pe Dumnezeu.
Faptele bune îndreptate către Dumnezeu se bazează pe credință, nădejde și dragoste. Prin credință, omul își asumă adevărurile divine, iar prin nădejde așteaptă cu răbdare împlinirea acestora. Dragostea îl ajută să persevereze pe calea vieții, împlinind ceea ce crede. Această luptă se va încheia atunci când cele crezute și nădăjduite se vor realiza, topindu-se în iubirea veșnică a lui Dumnezeu în Biserica triumfătoare din cer.
Îndemn la urmarea lui Hristos
Nașterea Fiului lui Dumnezeu în ieslea din Betleem ne cheamă să-L urmăm pe Hristos prin cuvânt și faptă, asumându-ne Calea, Adevărul și Viața noastră. Vă îndemn cu dragoste părintească să-L căutăm pe Hristos în rugăciune, în faptele bune și în darul Sfintei Liturghii. Cu o nădejde puternică în Dumnezeu, ne rugăm ca aceste îndemnuri să devină reale în viețile noastre, iar iubirea să guverneze sufletele tuturor.
Binecuvântări pentru sărbători
În această perioadă specială, ne dorim ca fiecare dintre voi să fie binecuvântat cu darurile divine și să fie sprijinit în drumul duhovnicesc al faptelor bune, inspirate de iubire, credință și nădejde. Trăind la Tomis, un loc preaiubit de Dumnezeu, unde Sfinții Apostoli Andrei și Filip au adus lumina nașterii Mântuitorului Hristos în inimile strămoșilor, avem datoria de a urma exemplul lor prin faptele noastre, pentru a păstra neamul nostru în iubirea divină.
Peștera Sfântului Apostol Andrei
Peștera Sfântului Apostol Andrei simbolizează ieslea nașterii creștine a poporului român, iar misiunea celor doi Sfinți Apostoli a avut o influență de aproape două milenii. Vă îndemn să primiți în inimile voastre, asemenea Sfântului Apostol Andrei, lumina nașterii lui Hristos. Ca Păstor al vostru și urmaș al Sfântului Andrei, vă încurajez să faceți din inima voastră o iesle curată și să-L rugați pe Pruncul Hristos să rămână mereu cu voi.
Urări de bine și speranță
Vă dorim tuturor să petreceți aceste zile de sărbătoare cu pace și bucurie, iar Anul Nou ce se apropie să ne aducă mai aproape de Dumnezeu, îmbogățindu-ne în credință, bunătate și iertare. Sărbători fericite și un An Nou binecuvântat! Fie ca anii ce vin să fie plini de împliniri și binecuvântări!
Al vostru Arhipăstor, rugător către Hristos Cel Născut la Betleem.
