Pastorala ÎPS Teodosie de Nașterea Domnului Iisus Hristos
ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, a emis o pastorala cu ocazia sărbătorii Nașterii Domnului Iisus Hristos. În mesajul său, ierarhul subliniază importanța nașterii Fiului din Sfânta Fecioară, evidențiind că „Unul din Sfânta Treime devine frate al întregii umanități, iar smerenia Sa zguduie din temelii cerul și pământul”. De asemenea, ÎPS Teodosie afirmă că „Nașterea Fiului lui Dumnezeu oferă omenirii modelul suprem de iubire și smerenie”.
Mesajul Arhiepiscopului
În mesajul său adresat clerului, monahilor și tuturor credincioșilor din Arhiepiscopia Tomisului, arhiereul transmite har, pace și bucurie, alături de binecuvântările sale. El subliniază că Fiul lui Dumnezeu, născut din Tatăl mai înainte de veci, a luat trup omenesc din Sfânta Fecioară Maria la „plinirea vremii”, aducând astfel iubirea absolută a lui Dumnezeu atât pentru creație, cât și pentru om. Această naștere este începutul unei mari taine a creștinătății, așa cum afirmă Sfântul Apostol Pavel: „Cu adevărat mare este taina creștinătății: Dumnezeu S-a arătat în trup”.
Importanța Nașterii
Măreția acestei taine se manifestă prin faptul că Fiul lui Dumnezeu se naște în timp, într-un mod supranatural, din Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, având ca scop reconcilierea umanității cu Dumnezeu. Prin nașterea Sa, Fiul devine frate pentru toți oamenii, iar smerenia Sa aduce o schimbare profundă în întreaga creație. Astfel, azi, Fiul, cel Unul Născut, ia trup omenesc, devenind asemenea nouă, fără păcat, cu scopul de a ridica firea noastră în iubirea Sfintei Treimi.
Un Apel la Iubire
Iubirea infinită a lui Dumnezeu cheamă omenirea să se desprindă de nepăsare și indiferență, îndemnându-ne să răspundem prin iubire, atât față de Dumnezeu, cât și față de aproapele. Numai prin iubirea față de aproapele putem mărturisi, prin fapte, iubirea lui Dumnezeu, care este „Calea, Adevărul și Viața”.
Contextul Nașterii
Creștinii știu că Fiul lui Dumnezeu s-a născut „la plinirea vremii” și nașterea Sa a fost anunțată întregii lumi. Păgânii de atunci, care acționau conform legii naturale, au observat steaua care prezenta nașterea Împăratului Hristos și au urmat-o până la Ierusalim. Odată ajunși, steaua nu le-a mai arătat calea, iar în căutarea lor de a se închina Împăratului, au cerut ajutorul lui Irod, sperând că acesta le va putea împlini dorința. Irod, la rândul său, a întrebat cărturarii iudei, care le-au spus că Mesia se va naște în Betleemul Iudeii, conform profeției lui Miheia.
Visele Ascunse ale lui Irod
Este important de menționat că intențiile lui Irod nu erau cele exprimate în fața magilor, de a se închina Pruncului, ci el dorea să-și ascundă planul malefic de a-l elimina pe Hristos. Această dublă față a lui Irod subliniază complexitatea reacțiilor umane față de nașterea Mântuitorului.
Nașterea lui Hristos și Reacția lui Irod
Vestirea magilor despre nașterea unui mare împărat în Iudea îl îngrijorează profund pe Irod, care, cu intenții vicleană, caută să descopere locul nașterii pentru a elimina orice potențială amenințare la adresa tronului său. Deși magii au fost îndrumați de o revelație divină, iar Pruncul Nou Născut nu era destinat să părăsească această lume, un înger le apare acestora după ce L-au adorat pe Prunc, îndemnându-i să se întoarcă pe o altă cale în țara lor.
Îngrijorat că a fost înșelat de magi, Irod, copleșit de frică și invidie, ordonă o atrocitate: soldații săi trebuie să meargă în Betleem și să ucidă toți copiii de doi ani și mai mici, conform informațiilor primite de la magi. Astfel, se împlinește o mare nedreptate, o cruzime profetizată de Ieremia, care spunea: „Glas în Rama s-a auzit, plângere și tânguire multă; Rahela își plânge copiii și nu poate să se mângâie pentru că nu mai sunt!” (Matei 2, 18).
Cu toate acestea, în planul divin, sufletele acestor copii nevinovați se ridică la Cer, în sânul lui Avraam, devenind astfel primele jertfe vii și fără prihană din rândul Mucenicilor creștini, care au apărut de-a lungul vremurilor până în prezent.
Modelul de Iubire și Smerenie al Nașterii
Nașterea Fiului lui Dumnezeu aduce omenirii un exemplu suprem de iubire și smerenie. Deși este, prin natura Sa, Fiul lui Dumnezeu, El a ales să se smerească și să se nască într-o iesle, înconjurat de animale, într-o lume care se zbătea în tumultul vieții pământești. În apropierea peșterii, păstorii își păzeau turmele și au fost martorii luminii stelei, venind să-L întâmpine pe Prunc.
Din păcate, mulți contemporani nu au înțeles semnificația profundă a acestui eveniment, care marca începutul istoriei mântuirii. Aceștia nu au realizat că nașterea Celui care va deschide porțile Raiului este adevărata sursă de bucurie. În zilele noastre, unii continuă să trateze nașterea lui Hristos ca o simplă sărbătoare, punând accentul pe aspectele materiale, în loc de Hristos.
Totuși, există și oameni care vin la Biserică, așteptând cu bucurie sărbătoarea Nașterii Pruncului Iisus. Aceștia se pregătesc pentru acest praznic prin post, rugăciune și prin Taina Sfintei Spovedanii și a Sfintei Împărtășanii.
Împăcarea dintre Dumnezeu și Om
Prin nașterea Sa, Fiul lui Dumnezeu ne reamintește că umanitatea nu este singură în tumultul acestei lumi. Nașterea din Betleem este fundația iubirii divine față de om și creație. Importanța împăcării dintre Dumnezeu și om este evidentă astăzi, când societatea secularizată amenință să scoată omul din sacru, ancorându-l în materialitatea efemeră a existenței.
Astfel, pentru credincioși, nașterea Mântuitorului Hristos este așteptată cu multă trăire duhovnicească, având parte de o pregătire specială ce subliniază valoarea sufletului în fața tumultului lumii. Această pregătire duce la o mai profundă înțelegere a mesajului natal al lui Hristos și la recunoașterea importanței sale în viețile noastre.
Întreptățirea Fiului lui Dumnezeu
Între întruparea Fiului lui Dumnezeu și nevoia de a transforma neascultarea oamenilor în binecuvântare se află o misiune profundă. Mântuitorul Hristos se apropie de noi, aducând mesajul bunătății și iubirii divine din partea lui Dumnezeu Tatăl și a Duhului Sfânt pentru întreaga creație. Modelul de iubire și smerenie pe care Hristos îl întruchipează devine, după nașterea Sa, fundamentul prin care toți pot trăi în iubirea lui Dumnezeu.
Egoismul uman se transformă, prin Hristos, în iubirea față de aproapele, iar această transformare facilitează comuniunea dintre cer și pământ. Aceasta este simbolizată de coborârea îngerilor în Betleem, care cântau: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire”.
Chemarea la iubire
Credincioșii sunt chemați să trăiască în iubire după modelul Sfintei Treimi, care aduce comuniune și fericire. Totuși, fericirea nu este un lucru garantat, ci un scop pe care fiecare om trebuie să-l urmărească constant. Aceasta se realizează prin eforturi zilnice, prin căutarea dreptății și adevărului, și prin lupta împotriva răului și a păcatului. Experiența iubirii neegoiste este esențială pentru a atinge fericirea autentică.
Răul experimentat în viață poate să întunece fericirea și să răcească dragostea față de Dumnezeu și de semeni. Faptul că Dumnezeu ne împărtășește tot binele ne obligă să fim responsabili și să ne dedicăm realizării faptelor bune pentru cei din jur. „Dumnezeu este iubire” (I Ioan 4, 8), așa că întreaga Sa activitate pentru om se desfășoară din iubire, având scopul de a ne crește în iubire.
Manifestarea iubirii prin fapte
Conform Sfântului Maxim Mărturisitorul, „cel ce iubește pe Dumnezeu nu poate să nu iubească și pe tot omul ca pe sine însuși”. Această învățătură ne arată că fapta bună este o manifestare naturală a iubirii față de Dumnezeu. Faptele bune, bazate pe credință, nădejde și dragoste (I Cor. 13, 1, 28), sunt esențiale. Prin credință, omul își însușește adevărurile divine, iar prin nădejde așteaptă răbdător împlinirea acestor adevăruri. Dragostea îl ajută să lupte continuu pentru a realiza ceea ce crede.
Această luptă va continua până când toate cele crezute și nădăjduite se vor împlini, fuzionând în iubirea veșnică a lui Dumnezeu în Biserica triumfătoare din cer.
Îndemnul la urmarea lui Hristos
Nașterea Fiului lui Dumnezeu în Betleem ne îndeamnă să urmăm exemplul Mântuitorului nostru, care este Calea, Adevărul și Viața. De aceea, vă îndemn cu dragoste părintească să-L căutați pe Hristos prin rugăciune, prin faptele bune și prin darul Sfintei Liturghii. Să avem o nădejde puternică în Dumnezeu și să ne rugăm pentru ca aceste îndemnuri să devină efective, iar iubirea să guverneze sufletele tuturor. Să ne rugăm lui Dumnezeu să vă binecuvinteze cu darurile Sale bogate și să vă ajute în toate.
Mesajul de Sărbători al Arhiepiscopului Teodosie
În urcușul duhovnicesc al faptelor bune, bazate pe iubire, credință și nădejde, trăim binecuvântarea de a locui în Tomis, un pământ preaiubit de Dumnezeu. Aici, Sfinții Apostoli Andrei și Filip au adus în inimile strămoșilor noștri nu doar amintirea peșterii din Betleem, ci și pe Pruncul Hristos. Astfel, avem datoria de a urma exemplul lor prin fapte, asigurând astfel că neamul nostru rămâne în iubirea divină.
Peștera Sfântului Apostol Andrei simbolizează nașterea creștină a poporului român, iar lucrarea acestor doi sfinți continuă să aibă o influență profundă de aproape două milenii. Vă îndemn să primiți, asemenea Sfântului Apostol Andrei, lumina nașterii Mântuitorului Hristos în inimile voastre. Ca păstor al vostru și urmaș umil al Sfântului Andrei, vă încurajez să vă faceți inima o iesle curată și să-L rugați pe Hristos să rămână mereu alături de voi.
Vă dorim tuturor să sărbătoriți aceste zile minunate cu pace și bucurie sfântă. Fie ca Anul Nou ce se apropie să ne găsească îmbogățiți în credință, bunătate și iertare, mai aproape de Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Sărbători fericite și un An Nou binecuvântat! Întru mulți și fericiți ani!
Al vostru Arhipăstor,
† TEODOSIE
ARHIEPISCOPUL TOMISULUI
