Tradiția împodobirii bradului de Crăciun
Împodobirea bradului a devenit o tradiție contemporană, fiind întâlnită atât în casele oamenilor, cât și în instituțiile publice, unde predomină adesea bradul artificial. Această activitate începe cu câteva zile înainte de Crăciun și se încheie în jurul datei de 6 ianuarie, când se celebrează Boboteaza.
Origini istorice și culturale
Obiceiul împodobirii bradului are rădăcini adânci, îmbinând tradiții păgâne și creștine care s-au dezvoltat de-a lungul secolelor. În tradiția românească, această practică este regăsită atât la nunți, cât și la funeralii, având origini încă din vremea dacilor. Aceasta simbolizează o nuntă rituală între persoana decedată și natura, reprezentată prin brad, și este cunoscută sub denumirea de Pomul Vieții, având un loc important în arta populară.
Pe parcursul evoluției etnografice a poporului român, bradul a dobândit diverse semnificații, precum „arbore de judecată”, „arbore de pomană”, „arbore fertilizator” sau „stâlp de arminden”. De asemenea, Regele Carol își împodobea bradul la Palatul Regal de pe Calea Victoriei.
Simbolismul bradului în culturile antice
În multe culturi antice, copacul verde era considerat un simbol al vieții și al renașterii, mai ales în sezonul rece. În Roma Antică, pe timpul sărbătorii Saturnalia, crengile de brad și alte plante veșnic verzi erau folosite pentru a decora casele, simbolizând speranța și continuitatea vieții. În tradițiile nordice, brazii erau asociați cu zeița Freya și erau folosiți în ceremonii menite să aducă prosperitate și protecție.
Obiceiuri romane în decorarea casei
Romanii își împodobeau locuințele cu ramuri de laur la trecerea dintre ani. Prin decorarea copacilor pentru solstițiul de iarnă, se aducea omagiu zeului soarelui, Mithra. În zonele nordice, ramurile de brad erau agățate la începutul iernii pentru a îngreuna intrarea spiritelor rele, iar verdele simboliza speranța revenirii primăverii.
Practicile medievale
În Evul Mediu, obiceiul de a decora copaci întregi pentru diverse festivități publice era deja bine înrădăcinat. Sărbătoarea lui Adam și Eva se celebra pe 24 decembrie, având un pom al paradisului împodobit cu mere, simbolizând fructul pomului cunoașterii și căderea în păcat a omului, dar și eliberarea acestuia prin Isus Hristos. Pomii de Crăciun au apărut în regiunile Alsacia și Lorena, nu cu ocazia Crăciunului, ci pentru Anul Nou, iar tradiția s-a extins în întreaga Franță, Spania, Italia și Elveția.
Transformarea decorațiunilor
În secolul XX, decorațiunile au evoluat, trecând de la fructe și dulciuri la ornamente din sticlă, beteală și instalații electrice de lumini. Astăzi, bradul de Crăciun este un simbol universal al sărbătorilor de iarnă, adaptat și reinterpretat în funcție de cultura fiecărei țări. Astfel, tradiția împodobirii bradului îmbină obiceiuri vechi și noi, celebrând viața, lumina și speranța în mijlocul iernii.
