Legătura surprinzătoare dintre limba punjabi și limba română
Teoria care sugerează o conexiune între limba punjabi, vorbită de aproximativ 80 de milioane de persoane în nordul Indiei, și limba română a captat atenția cercetătorilor lingviști. Studiile realizate de doctorul Lucian Cueșdean propun nu doar o reinterpretare a originii limbii române, ci și o posibila legătură istorică între triburile geto-dacice și populațiile din Asia Centrală.
Similarități lingvistice fascinante
După două decenii de cercetări, Lucian Cueșdean a formulat o teorie conform căreia limba punjabi conține aproximativ 2.000 de cuvinte asemănătoare cu cele din limba română. Multe dintre aceste cuvinte coincid și cu cele din latină, generând întrebări privind formarea și evoluția limbii române. Teoria lui Cueșdean sugerează că triburile geto-dacice, cunoscute pentru influențele lor extinse în Europa și Asia, ar fi lăsat urme lingvistice ce se regăsesc astăzi în Punjab, o regiune din nordul Indiei. Această legătură lingvistică sugerează că limba vorbită de geți ar putea fi mai veche decât latina, având caracteristici de precursor al limbilor indo-europene.
Originea teoriei: masageții și geto-dacii
Dr. Cueșdean a focalizat atenția asupra tribului masageților, menționat de istorici antici precum Herodot și Strabon. Acest trib a ocupat un teritoriu vast din Asia Centrală, în apropierea actualelor China și India. Conform lui Cueșdean, urmașii acestor triburi sunt locuitorii din Punjab, numiți Jats. În plus, denumirea dată de chinezi acestor oameni, „Yueci”, care înseamnă geți, întărește ipoteza că geto-dacii ar fi trăit în trecut pe aceste meleaguri.
Analiza similarităților lingvistice
Cercetarea lui Cueșdean a scos la iveală o serie de asemănări notabile între cuvintele din română și cele din punjabi. Exemplele includ termeni de bază precum „mână”, „soare” și „drum”. Aceste similitudini sunt cu atât mai surprinzătoare cu cât ele apar înainte de formarea Imperiului Roman, sugerând existența unei limbi arhaice vorbite de geți, care ar fi fost similară cu latina, cu mult înainte de cucerirea romană. Dr. Cueșdean propune o metodă simplă de testare a teoriei: traducerea cuvintelor din română în engleză și apoi în punjabi. Rezultatele sugerează o apropiere fonetică și semantică între aceste limbi, demonstrând similitudini în sunete și înțelesuri.
Limba română: mai veche decât latina?
Ipoteza că limba română ar putea fi mai veche decât latina ridică întrebări fundamentale cu privire la originile limbilor indo-europene. Dacă triburile getice din Asia Centrală vorbeau o limbă ancestrală a românei actuale, atunci teoria conform căreia latina a influențat decisiv formarea limbii române ar necesita o reevaluare. Această ipoteză nu exclude influența latină asupra limbii române, dar sugerează că o parte semnificativă din structura sa ar putea proveni din perioada pre-romană, din limba geto-dacilor. Această limbă „arhaică românească” ar fi putut să se răspândească pe teritoriile controlate de geți, influențând evoluția ulterioară a limbilor indo-europene.
O teorie controversată
Deși teoria lui Cueșdean este fascinantă, ea este contestată de mulți lingviști și istorici. Lipsa dovezilor concludente face ca ideea unei „români arhaice” să fie privită cu scepticism, fiind considerată mai mult o ipoteză de cercetare decât un fapt istoric stabilit. Totuși, legăturile lingvistice identificate între română și punjabi provoacă întrebări interesante și deschid noi direcții de cercetare în domeniul lingvistic.
Migrațiile triburilor antice și influența lor asupra limbilor moderne
Teoria doctorului Lucian Cueșdean propune o cercetare fascinantă asupra legăturii dintre limba română și limba punjabi, oferind noi perspective asupra evoluției lingvistice a Europei și Asiei. Această ipoteză, deși controversată, sugerează că limba geto-dacă ar putea fi considerată un precursor al limbii române, existând cu mult înainte de influențele latine.
Migrațiile geților au avut un impact semnificativ asupra culturii și limbii regiunilor pe care le-au populat, lăsând urme adânci în moștenirea lingvistică a acestor zone.În acest context, limbile vorbite astăzi în Punjab și România ar putea împărtăși rădăcini comune, ceea ce transformă descoperirile lingvistice într-un domeniu de cercetare captivant pentru specialiștii care investighează originile limbilor indo-europene.
Concluzie
Teoria lui Cueșdean invită la o reconsiderare a interconexiunilor dintre diversele limbi europene și cele din Asia, evidențiind complexitatea evoluției lingvistice și a influențelor culturale pe parcursul istoriei. Această abordare deschide noi căi de explorare pentru înțelegerea moștenirii lingvistice a popoarelor din aceste regiuni.
