Mesajul Patriarhului Daniel cu ocazia Zilei Culturii Naționale
Azi, 15 ianuarie 2025, Părintele Patriarh Daniel a transmis un mesaj special cu ocazia Zilei Culturii Naționale. Această zi este celebrată anual, începând din 2011, fiind dedicată nașterii poetului național Mihai Eminescu, născut pe 15 ianuarie 1850.
Importanța credinței în cultură
În mesajul său, Patriarhul a subliniat că, de-a lungul istoriei poporului român, credința în Dumnezeu și activitățile religioase au contribuit semnificativ la dezvoltarea tezaurului cultural românesc. Parafrazându-l pe eminentul lingvist Sextil Pușcariu, el a afirmat că istoria Bisericii Ortodoxe Române este, într-o mare măsură, istoria culturii românești. Indiferent de regimul politic, Biserica a păstrat constant credința apostolică și a sprijinit viața spirituală a românilor.
Impactul regimului comunist asupra Bisericii
Anul 1948 a fost un moment crucial pentru România, marcând începutul regimului comunist, care a promovat materialismul și a contestat valorile religioase. Acest context a dus la o restrângere drastică a structurilor Bisericii Ortodoxe Române, care, la începutul anului 1949, avea doar cinci mitropolii și 14 episcopii sufragane. Regimul comunist considera religia nu doar inutilă, ci și o amenințare pentru societate.
Biserica Ortodoxă Română, sub conducerea patriarhului Justinian Marina și a succesorilor săi, a adoptat o strategie de supraviețuire care a combinat fermitatea în apărarea dogmei cu flexibilitatea în gestionarea aspectelor administrative. Astfel, Biserica a evitat conflictele deschise, menținând totodată o anumită libertate de cult, în ciuda persecuțiilor la care a fost supusă.
Învățământul teologic în perioada comunistă
Învățământul teologic a reprezentat un domeniu important pentru Biserica Ortodoxă Română. Noua Lege a Învățământului din 1948 a dus la eliminarea religiei din școli și la naționalizarea școlilor confesionale. Astfel, școlile teologice ortodoxe au fost reorganizate în trei tipuri: Școli de cântăreți bisericești, Seminarii teologice și Institute teologice de grad universitar.
Până în 1989, Biserica a funcționat cu șase Seminarii teologice, fiecare având un program de studiu de cinci ani, în orașe precum București, Buzău, Mănăstirea Neamț, Cluj-Napoca, Craiova și Caransebeș. De asemenea, între 1949 și 1959, au existat două Seminarii monahale pentru călugărițe la mănăstirile Agapia și Hurezi, care au fost în cele din urmă desființate de autoritățile comuniste.
În 1948, Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, Academia Teologică Andreiană din Sibiu și Academia Teologică din Cluj au fost transformate în Institute Teologice de grad universitar, continuând astfel tradiția educației teologice în România.
Transformarea învățământului teologic în România
Recenta fuziune a Institutului Teologic din Cluj cu cel din Sibiu a dus la rămânerea a doar două institute de rang universitar în București și Sibiu, destinate formării tinerilor teologi din întreaga țară. De-a lungul celor aproape trei decenii de activitate, patriarhul Justinian Marina a reușit să mențină un standard înalt al învățământului teologic, o misiune care a fost continuată cu succes și de către ceilalți patriarhi din perioada comunistă: Justin Moisescu și Teoctist Arăpașu.
Învățământul teologic a fost organizat conform unui regulament unic, sub coordonarea Sfântului Sinod, având la bază programe care puneau accent pe disciplinele teologice. Pe lângă instituțiile de învățământ, au fost înființate paraclise, deservite de preoți duhovnici, menite să intensifice viața spirituală a studenților care se pregăteau să devină slujitori ai altarelor. În acest sens, s-a dorit ca majoritatea profesorilor să fie și preoți, pentru a combina cunoștințele teoretice cu practica vieții sacerdotale.
Recuperarea valorilor religioase
Patriarhul Justinian Marina a depus eforturi pentru a integra în învățământul teologic personalități marcante ale vieții religioase, care au fost marginalizate de regimul comunist, precum preotul profesor Dumitru Stăniloae, profesorul Teodor M. Popescu, arhimandritul Benedict Ghiuș și profesorul Al. Elian. Noile instituții de învățământ teologic au fost dotate cu biblioteci bogate, cămine și cantine pentru studenți.
În cadrul școlilor teologice de nivel liceal și universitar, s-a pus accent pe învățarea limbilor clasice, iar renumiți clasiciști români, atât clerici cât și laici, au fost implicați într-un amplu proiect de traducere a lucrărilor Părinților Bisericii din limbile greacă și latină, inițiat de patriarhul Iustin Moisescu în anul 1979. Acest demers a fost concretizat prin publicarea zecilor de volume din seria „Părinți și Scriitori Bisericești” la Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă.
Cursuri de îndrumare misionară pentru preoți
O altă formă de promovare a culturii creștine a fost reprezentată de cursurile de îndrumare misionară pentru preoți, demarate în ianuarie 1949 la Institutul Teologic din București, la care au participat 522 de preoți din diverse regiuni ale țării. Aceste cursuri au evoluat pentru a se desfășura în întreaga țară, continuând până în prezent, având ca scop îmbogățirea cunoștințelor preoților și însușirea aspectelor practice ale activității pastorale și misionare.
Contribuția revistelor teologice
Cultura teologică românească a fost susținută semnificativ prin intermediul revistelor teologice și bisericești, care au servit ca surse de informare pastorală și orientare spirituală, fiind editate de Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, precum și de editurile centrelor mitropolitane din întreaga țară.
Reviste bisericești centrale
Sub auspiciile patriarhilor României, la București au fost publicate constant trei reviste centrale bisericești. „Biserica Ortodoxă Română” este revista Sfântului Sinod, cu un tiraj de peste 10.000 de exemplare, care reflectă activitățile interne și externe ale Patriarhiei Române, incluzând aspecte culturale și practice din viața Bisericii Ortodoxe Române. „Studii Teologice”, cu zece numere pe an și un tiraj de asemenea peste 10.000 de exemplare, are ca scop publicarea studiilor de cercetare teologică din patru domenii: istoric, biblic, sistematic și practic. „Ortodoxia”, cu o frecvență trimestrială și un tiraj de 10.000 de exemplare, se concentrează pe orientarea clerului și a credincioșilor.
Revista Mitropoliei și Cultura Teologică
Fiecare mitropolie din România avea propriile sale publicații dedicate atât slujitorilor, cât și credincioșilor, care reflectau aspecte locale ale vieții bisericești. Un element important al acestor reviste era studiul și promovarea monumentelor istorice situate pe teritoriul fiecărei mitropolii. De exemplu, Mitropolia Ungrovlahiei publica revista „Glasul Bisericii”, iar celelalte mitropolii aveau reviste care purtau numele lor, cum ar fi Mitropolia Moldovei și Sucevei, Mitropolia Ardealului, Mitropolia Olteniei și Mitropolia Banatului.
În ciuda cenzurii exercitate de Departamentul Cultelor, aceste reviste includeau note bibliografice care semnalau articole, studii și cărți, atât românești, cât și internaționale, relevante pentru tematica fiecărei publicații. Multe dintre studiile apărute erau elaborate de personalități de marcă din cultura română, precum I.D. Ștefănescu, V. Brătulescu și Dinu C. Giurescu, iar autorii erau remunerați corespunzător pentru contribuțiile lor, inclusiv studenții care își publicau lucrările de seminar.
Prin aceste inițiative, Biserica Ortodoxă Română a sprijinit mulți intelectuali marginalizați de regimul comunist, oferindu-le o platformă pentru publicarea cercetărilor pe teme religioase, care adesea nu erau acceptate în publicațiile culturale de stat.
Publicațiile pentru Diaspora
Începând cu 1971, Patriarhia Română a lansat un buletin de informare intitulat „Romanian Orthodox Church”, disponibil în limba engleză și franceză, destinat comunităților românești din diaspora și întregii lumi creștine. Sub egida Patriarhiei, comunitățile românești din afară au creat și ele reviste periodice precum „Credința – The Faith” din Detroit și „Altarul – The Altar” din Londra. Aceste publicații au evidențiat specificul Ortodoxiei românești în gândirea teologică și spiritualitate, promovând patrimoniul cultural creștin al Bisericii Ortodoxe Române.
Tipărirea Cărților de Cult
Tipărirea cărților de cult a constituit un aspect fundamental al activității Bisericii Ortodoxe Române, având în vedere revizuirea textelor, dar păstrând specificul limbii liturgice românești. După 1948, patriarhul Justinian Marina a delegat această sarcină unor ierarhi și profesori cărturari, printre care Tit Simedrea și Efrem Enăchescu.
Cultura Muzicală Creștină
Cultura muzicală creștină din România a fost stimulată printr-un program extins de tipărire a cărților de muzică bisericească, folosind atât notația liniară, cât și pe cea psaltică. Corala Patriarhiei Române, sub conducerea maestrului Nicolae Lungu, a susținut numeroase concerte de muzică religioasă, oferind bucureștenilor o experiență unică, în timp ce seminariile și institutele teologice organizau evenimente de colinde și cântări pascale.
Activitățile Patriarhiei Române și Conservarea Patrimoniului Cultural
În cadrul eforturilor de promovare a activităților Patriarhiei Române, au fost publicate numeroase lucrări în limbile franceză, engleză și germană. Un exemplu notabil este albumul „Biserica Ortodoxă Română”, prima ediție fiind lansată la București în 1967, urmată de reeditări ulterioare. De asemenea, nenumărate monumente de artă bisericească din întreaga țară au beneficiat de programe extensive de conservare, restaurare și valorizare, cu ajutorul unor arhitecți renumiți, precum D. I. Berechet, Șt. Balș, G. M. Cantacuzino și Const. Joja.
Sub îndrumarea ierarhilor Bisericii, aceste monumente de artă și cultură creștină din regiunile Muntenia, Dobrogea, Oltenia, Moldova, Transilvania și Banat au fost studiate și prezentate în diverse articole și studii publicate în reviste eparhiale sau monografii. Un proiect important a fost seria de broșuri „Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei”, inițiată în 1965 de mitropolitul de atunci, Iustin Moisescu. De asemenea, între 1979 și 1989, a fost publicată o serie de cinci volume intitulate „Arta creștină în România”, coordonată de arheologul Ion Barnea, și disponibile în limbile română, engleză și franceză.
Comisia de Pictură Bisericească
În anul 1950, Patriarhia Română a înființat Comisia de pictură bisericească, având ca scop organizarea și îmbunătățirea activității Școlii de pictură bisericească și coordonarea proiectelor legate de patrimoniul bisericesc. Această școală a fost dedicată formării pictorilor profesioniști în erminia și iconografia ortodoxă, având un rol esențial în educația artistică a tinerelor talente în domeniul picturii religioase, care nu era inclusă în învățământul de stat. Mulți artiști, precum Dimitriu Nicolaide, Anastase Demian, Nicolae Stoica și Șt. Constantinescu, au contribuit cu lucrări semnificative în țară și în Țara Sfântă, Siria și Liban.
Printre realizările notabile se numără pictura în tehnica mozaic, exemplificată de lucrările Olgăi Greceanu la mănăstirea Antim din București în 1949 și ale profesorului Șt. Constantinescu la mănăstirea Cernica în 1974. De asemenea, atelierul de pictură în email, condus de Otilia Michail-Oteteleșanu, a creat icoanele împărătești de la Catedrala Patriarhală, utilizând tehnici inovatoare.
Sprijinul pentru Arta Sculpturii
Patriarhia Română a susținut și dezvoltarea artei sculpturii în lemn, fiind exemplificate lucrările maestrului Grigore Dumitrescu, care a decorat Reședința Patriarhală din București și a realizat racla care adăpostește moaștele Sf. Ier. Calinic de la Cernica, sculptată din lemn de lămâi. De asemenea, racla care păstrează moaștele Sf. Ier. Iosif cel Nou de la Partoș din Catedrala Mitropolitană din Timișoara a fost sculptată din lemn de păr, paltin și palisandru. Sculptorii C. Medrea, Șabanoff, Dumitriu-Bârlad, Mihail Wagner și Ioan Vlad au creat sub protecția și sprijinul Patriarhiei Române.
În efortul de a conserva mănăstirile, Patriarhul Justinian Marina a inițiat măsuri importante, demonstrând angajamentul Bisericii Ortodoxe Române față de patrimoniul cultural spiritual și artistic.
Contribuțiile Bisericii Ortodoxe Române la Patrimoniul Cultural
Interiorul mănăstirilor din România a fost locul de naștere pentru numeroase ateliere de creație artistică, unde monahii și monahiile au realizat opere de artă valoroase, astfel îmbogățind patrimoniul cultural creștin românesc. Printre acestea se numără atelierul de sculptură, tâmplărie și turnătorie de clopote de la Mănăstirea Plumbuita, precum și atelierele de țesătorie și broderie artistică de la Mănăstirile Țigănești, Pasărea, Agapia și Văratec. De asemenea, Schitul Maicilor a avut un atelier dedicat cizelurii, filigranului și emailului. Din păcate, aceste contribuții esențiale nu sunt reflectate în recentul volum „Arta din România, din preistorie în contemporaneitate”, publicat în 2018 sub egida Academiei Române.
Organizarea Vieții Mănăstirești
Biserica Ortodoxă Română a desfășurat un proces amplu de cultivare a spiritualității ortodoxe și a culturii creștine, organizând viața mănăstirilor conform tradițiilor monahale. Mănăstirile au fost deschise pelerinajului, facilitând accesul vizitatorilor la patrimoniul acestora prin ghizi formați din rândul personalului monahal. De asemenea, au fost amenajate colecții muzeale de artă religioasă la mănăstirile Căldărușani, Cernica, Pasărea, Ciorogârla, Țigănești și Sinaia. Acest model a fost replicat în întreaga țară, inclusiv la mănăstirile Putna, Dragomirna, Sucevița, Agapia, Tismana și Hurezi, precum și la casele memoriale dedicate Sf. Ier. Calinic și lui Alexandru Vlahuță.
Restaurarea și Promovarea Culturii Românești
Importante izvoare ale culturii românești, cum ar fi cărți, manuscrise, icoane și obiecte liturgice, au fost restaurate și promovate în circuitul cultural public. După lucrările de restaurare a ansamblului monahal de la Antim, desfășurate între 1959 și 1963, a fost inaugurat primul muzeu al Patriarhiei Române în vechea cuhnie, iar Biblioteca Sf. Sinod a fost amenajată în fostul Palat Sinodal, reprezentând cea mai valoroasă colecție de carte teologică și de patrimoniu tipărit din țară. Aici au fost aduse colecții importante din școli teologice desființate de regimul comunist, sprijinite de achizițiile realizate de patriarhi.
Evenimente de Importanță Culturală
În ciuda restricțiilor impuse, Biserica Ortodoxă Română a organizat evenimente semnificative care au avut un impact cultural considerabil asupra vieții creștine din România. Printre acestea se numără canonizarea sfinților români și promovarea cultului local al sfinților cu moaște, ceremonii desfășurate în octombrie 1955 la București și în 1966 la Timișoara pentru Sf. Iosif cel Nou de la Partoș. Alte evenimente importante au inclus celebrarea a 600 de ani de la înființarea Mitropoliei Ungrovlahiei (1959), 250 de ani de la moartea martirică a Sf. Voievod Constantin Brâncoveanu (1964), 500 de ani de la zidirea Mănăstirii Putna (1966), și comemorarea a 1900 de ani de la moartea martirică a Sf. Ap. Petru și Pavel (1967).
Inițiative Culturale ale Patriarhiei Române
În anul 1988, Patriarhia Română a demarat un proiect important, realizând o ediție critică a Bibliei de la București, un monument esențial al limbii și culturii teologice românești, cu ocazia aniversării a trei secole de la prima sa tipărire. Această inițiativă a fost realizată de un colectiv format din renumiți filologi și teologi români. Precedentul acestui demers a fost stabilit la Iași, unde au avut loc activități culturale dedicate operelor marelui cărturar, Sf. Ier. Dosoftei al Moldovei, sub conducerea mitropolitului Teoctist Arăpașu.
Patriarhia Română a implementat și un serviciu de presă dedicat, care a documentat pe peliculă și în fotografii evenimentele semnificative din viața Bisericii. De asemenea, un alt aspect notabil al activităților sale culturale a fost schimbul de studenți între Biserica Ortodoxă Română și alte biserici ortodoxe sau culte creștine. Aceste burse de studiu au oferit oportunități tinerilor teologi merituoși, care ulterior au devenit profesori de teologie sau preoți erudiți.
Promovarea Credinței și a Valorilor Creștine
În ciuda dificultăților întâmpinate din cauza regimului politic ostil, Biserica Ortodoxă Română a continuat să promoveze credința ortodoxă și valorile creștine, demonstrând un angajament constant în sprijinul spiritualității și culturii românești.
Omagiu Memoriei celor care au Apărat Credința
Cu ocazia aniversării Centenarului Patriarhiei Române, este important să aducem un omagiu tuturor celor care, în perioadele dificile ale regimului comunist, au apărat și promovat valorile credinței și culturii creștine în România.
