Descoperirea Tezaurului de Sculpturi de la Tomis
În primăvara anului 1962, în timpul săpăturilor pentru fundația unui nou bloc, amplasarea acestuia a fost schimbată cu scopul de a proteja ruinele bazilicii mari, situate la aproximativ 30 de metri distanță. În timpul lucrărilor, a fost descoperit capul unei statui din marmură. Arheologii, chemați de urgență în zona respectivă, au realizat că nu era vorba doar despre o singură statuie, ci că, în urma cercetărilor arheologice, a fost identificată o groapă conținând 24 de sculpturi. Această descoperire a fost catalogată de specialiști drept tezaurul de sculpturi de la Tomis.
Printre aceste sculpturi se află și un bust din marmură albă al zeiței Isis (MINAC nr. inv. 2002). Aceasta este considerată o lucrare deosebită din punct de vedere artistic și științific, fiind una dintre cele mai valoroase piese din colecția muzeului din Constanța. Bustul are o înălțime de 77,5 cm și un soclu cu diametrul de 20 cm, datând din prima jumătate a secolului III d.Hr. Aceasta prezintă elementele de identificare ale divinității, având detalii ale feței extrem de bine conservate, caracteristice unor reprezentări rare ale zeiței Isis.
Zeița este reprezentată cu părul bogat, aranjat într-o manieră specifică, cu o cărare ce se extinde în spate, aproape de ceafă. Pe creștetul capului se află unul dintre simbolurile ei, semiluna, deși detaliul este deteriorat. O gaură dreptunghiulară de aproximativ 4 cm adâncime a fost practicată pe creștet, probabil pentru a fixa un element mobil ce ar fi putut reprezenta un alt simbol al zeiței. Detaliile feței sunt prezentate cu un realism remarcabil, ceea ce sugerează că sculptorul a folosit un model viu. Figura emană o expresie senină, cu ochi mari și expresivi, arcadele sprâncenelor fiind elegant arcuite. Gura, mică, are buzele strânse într-un surâs subtil. La gât, chitonul este acoperit de un himation, a cărui colțuri sunt unite printr-un nod cunoscut sub numele de „nod isiac”.
Isis și Influența Sa
Cu rădăcini adânci în religia egipteană, Isis, soția devotată a lui Osiris și mama lui Horus, a cunoscut o reinterpretare în epoca elenistică și romană, permițând cultului ei să depășească frontierele Egiptului, ajungând până pe țărmul Mării Negre, la Tomis. Epitetele atribuite ei, precum Fortuna, Augusta, Invicta, Myriopnyma, Victrix și Basileia, subliniază rolul său protector asupra tuturor categoriilor sociale, de la sclavi, femei și copii mici, până la comercianți, militari și magistrați, fiind, de asemenea, una dintre divinitățile protectoare ale casei imperiale.
Isis era asociată cu dragostea erotică și conjugală, magia, înțelepciunea, sănătatea, norocul și victoria în fața dificultăților vieții, devenind un model feminin emblematic în Antichitate. Sub forma de Isis lactans, ea era protectoarea femeilor însărcinate și a copiilor, imaginea sa cu pruncul pe genunchi fiind una dintre cele adoptate de creștinism.
Unul dintre cele mai importante festivaluri religioase antice, Navigium Isidis, se celebra pe 5 martie, dedicat zeiței cu ocazia începerii sezonului navigabil. Se consideră că multe dintre elementele festivităților moderne au rădăcini în această sărbătoare antică. De asemenea, Isis era cunoscută și sub denumirea de „Sfântă Fecioară a Mării” (Πελαγία), fiind venerată și în acest context.
Inventio Osiridis și Venerarea Isidei la Tomis
La Inventio Osiridis, solemnitatea din toamnă marca închiderea sezonului navigabil, desfășurându-se pe parcursul mai multor zile, între 28 octombrie și 3 noiembrie. În orașul Tomis, Isis era adesea venerată împreună cu alte divinități egiptene, precum Serapis, Anubis și Harpocrate. Aceasta era celebrată periodic prin ceremonii grandioase, cunoscute sub denumirea de Sărbătorile Isidei – charmosyna (χαρμόσυνα).
Dovada dedicațiilor epigrafice ne arată că, încă din perioada elenistică, Isis era venerată alături de Sarapis în Tomis. Începând cu primul secol al Imperiului Roman, orașul a devenit un centru important pentru credincioșii cultului egiptean, aceștia fiind organizați în asociații de cult, cu membri de origine orientală și preoți care oficiau ceremoniile necesare. Prosperitatea orașului se reflectă în atestarea cultului Isidei pe parcursul secolelor I-IV p.Hr.
Nu există informații precise despre sfârșitul acestei perioade, însă cercetările recente sugerează că declinul zeilor antici din Tomis a fost mai lent și mai puțin zgomotos comparativ cu alte regiuni. Deși templul dedicat Isidei a fost distrus, zeița nu a părăsit niciodată Tomis, continuând să supravegheze orașul din înălțimea celebrității sale, consolidată de descoperirile din 1962. În prezent, în locul templului, Isis poate fi admirată în sala tezaur a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie din Constanța.
Omagiu Femeilor în Luna Martie
În luna martie, dedicată în mod special femeilor, colectivul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie din Constanța aduce un omagiu tuturor doamnelor și domnișoarelor. Reprezentanții muzeului subliniază că lumea nu ar fi la fel fără magia și înțelepciunea pe care femeile le aduc în viețile noastre.
