Plecând de la drama recentă privind moartea tânărului de 16 ani, care a fost plimbat în agonie între spitalele din Târgu Jiu, ne ducem cu gândul la tot felul de întrebări, la care, pentru binele comunității, cineva trebuie să răspundă. Ori, din punct de vedere al cercetării penale, în opinia mea, organele de poliție ar trebui să înceapă să verifice prioritar, care sunt motivele pentru care tânărul a fost plimbat ore întregi între spitale, cine nu a intervenit, cine a dispus ca tânărul să fie trimis încă de la prima unitate medicală, cine și de ce și-au pasat responsabilitatea?
Infracțiunea pentru care s-a deschis dosarul penal, uciderea din culpă prevăzută la art 192 Cod penal prevede, la art 2, o pedeapsă de la 2 la 7 ani pentru cei care sunt găsiți vinovați pentru o faptă săvârșită de o persoană care exercită o profesie sau meserie, dar, aceasta nu este limitativă în cazul nostru, și o să vă explic și de ce:
În opinia mea, pe lângă uciderea din culpă mai sunt și alte fapte pasibile de a fi incriminate, cum ar fi: abuzul în serviciu (cu pedepse între 2 și 7 ani) dar si neglijența în serviciu (de la 3 luni la 3 ani).
Reamintesc faptul că, potrivit Deciziei ICCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din 3.10.2014, medicii sunt asimilați funcționarilor publici și pot răspunde pentru fapta de abuz în serviciu; totodată, conform Deciziei CCR 405/2016 fapta de a nu acorda, de către personalul medical, asistență medicală obligatorie este reglementată de prevederile Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății:
Art 665:”Medicul, asistentul…, angajați ai unei instituții furnizoare de servicii medicale, au obligația acordării asistenței medicale/de sănătate în cadrul instituției.”
Toate aceste argumente atrag responsabilitatea penală față de toate persoanele implicate: medicii de pe ambulanță, medicii de la cele două spitale, managerii spitalelor, etc.
Așadar, responsabilitatea penală nu este limitată la o singură infracțiune, fapt ce trebuie lămurit cu celeritate inclusiv pentru ca astfel de drame să nu se mai întâmple în spitalele Gorjene.
Iată că, din punct de vedere al răspunderii penale lucrurile nu sunt atât de simple, însă, pe lângă o eventuală răspundere penală a celor ce au greșit, trebuie atrasă și o responsabilizare profesională pentru toți medicii, care trebuie să intervină cu prioritate pentru salvarea de vieți omenești.
În acest caz, din nefericire, nu se mai poate face nimic pentru acel tânăr și familia acestuia, care, trebuie să lupte până la capăt pentru aflarea adevărului și să nu se ajungă, și de aceasta data la proverbialul ”a murit cu dreptatea în mână”.
Dacă ne raportăm la situația medicală, un prim aspect ce trebuie analizat este de a identifica motivele pentru care tânărul decedat a fost mutat între spitale ore întregi, în agonia morții.
Din raportul medical de ”așa-zisa” internare a acestuia s-a constatat faptul că tânărul avea un diagnostic de peritonită, acesta necesitând o intervenție uzuală, relativ simplă.
Iată doar câteva întrebări la care trebuie găsit un răspuns:
- De ce medicii nu au intervenit URGENT, lăsând acel tânăr în agonie?
- De ce prima unitate medicală a dovedit inabilitatea de a gestiona și asuma nemijlocit un act medical cu caracter urgent, ce medic a dispus ca acesta să fie trimis către alte spitale?
- De ce un întreg sistem medical, format din serviciul de ambulanță Gorj și două spitale, nu au reușit să conlucreze instituțional și să găsească soluții pentru această urgență?
- Cine va răspunde pentru această dramă: medicii sau un sistem medical bolnav?
Răspunsul este că, din păcate, tot noi, cetățenii, asta pentru că, fie că vrem sau nu, suntem supuși la riscul de a ajunge pe mâna unor medici depășiți sau nepregătiți care, prin neglijență, birocrație sau incompetență, ne pot pune viața în pericol.
Nu vreau să mă întreb ce s-ar întâmpla dacă, într-o situație ipotetică a unei explozii sau al unui accident cu mai multe victime, inclusiv copii, atunci ar putea oare sistemul medical Gorjean să preia și să gestioneze o astfel de situație critică de vreme ce un caz singular a fost tratat în mod deficitar?
Dacă ne raportăm la datele statistice comunicate de la nivelul județului, rezultate din Anuarul Statistic al Județului Gorj, observăm faptul că populația tânără, cuprinsă între 0 și 18 ani, este formată din aproximativ de 40.000 tineri, care, dacă ar avea o situație medicală cu caracter urgent, ar fi obligați să ajungă la aceleași spitale care și-au pasat responsabilitatea și în acest caz. Oare, ce vom face atunci?
Dacă plecăm de la declarația Ministrului Rafila prin care acesta a adoptat deja modificarea procedurilor privind intervențiile în sensul obligării medicilor de a interveni prompt în situații de urgență, dl. Ministru vine public, în campanie electorală, aruncând practic această” rezolvare” care de fapt nu rezolvă nimic, ci doar îngreunează birocratic procedurile care iată, deja fac victime prin neasumare celor deja existente!.
În opinia mea, Ministrul Rafila recunoaște că sistemul medical este fie depășit de anumite proceduri, ori nu are proceduri clare; orice modificare intervenita după o situație cum este cea de față nu face decât să recunoască existența unui sistem medical depășit și ineficient.
Și nu putem să nu ne întrebam: oare câte astfel de drame trebuie să se mai întâmple pentru ca sistemul medical să ajungă să funcționeze cum trebuie? Iată că după 20 de ani drama filmului ”Moartea domnului Lăzărescu” este readusă pe masa de operație a sistemului medical din Târgu Jiu și nu numai, și nu face altceva decât să ne reîntoarcă înapoi în timpul pe care vrem să îl uităm cu toții.
Nu vreau să generalizez acest caz particular, dar, inevitabil acesta va atrage o stigmatizare pe care o va dobândi întregul sistemul medical cu consecințele probabile de a atrage prestigiul negativ acestei categorii profesionale: medici, asistenți și în detrimentul celora care își fac treaba în mod corect, salvând vieți zi de zi.
În concluzie: drama de la Târgu Jiu ne arată că suntem puși în fața unui sistem medical depășit și care scoate în evidență vulnerabilitățile sistemului medical românesc, unde, deși există proceduri și protocoale pentru intervenții de urgență, soluția de la nivel central se vede doar prin emiterea unor noi ordine și hârtii, care, nu mai pot salva pe cei nesalvați la timp.