Proclamarea celor 16 sfinți canonizați
Marți, la Catedrala Patriarhală, a avut loc proclamarea celor 16 sfinți canonizați anul trecut, în prezența Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și a membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Evenimentul istoric s-a desfășurat la finalul Sfintei Liturghii oficiate de Patriarhul Daniel, cu ocazia aniversării Centenarului Patriarhiei Române. La slujbă au participat și membri ai Adunării Naționale Bisericești, iar pe Dealul Mitropoliei s-au adunat sute de credincioși.
Citirea Tomosului Sinodal
Tomosul Sinodal pentru proclamarea sfinților a fost citit de Episcopul vicar patriarhal Varlaam Ploieșteanul, Secretarul Sfântului Sinod. „Bucurie mare vestește astăzi fiilor săi Biserica noastră dreptmăritoare, hotărând ca în calendarul sfinților să fie așezați oamenii bineplăcuți lui Dumnezeu din poporul român”, a declarat acesta.
Prezentarea sfinților și semnificația lor
Patriarhul Daniel a citit numele celor 16 sfinți și datele în care vor fi pomeniți, subliniind că aceștia au avut o viață plină de rugăciuni, post, pocăință, smerenie și dragoste, atingând desăvârșirea. Unii dintre ei au plătit cu viața mărturisirea credinței, primind cununi mucenicești, în timp ce alții au îndurat un martiriu continuu, răbdând închisoare și tortură.
„Nici necazul, nici strâmtoarea, nici foametea, nici lipsa de îmbrăcăminte, nici primejdia nu i-a despărțit pe ei de dragostea lui Hristos, arătându-se biruitori prin Hristos care i-a iubit”, se menționează în textul sinodal.
Recunoașterea sfințeniei
După citirea actului sinodal, au fost prezentate icoanele cu noii sfinți, iar Grupul Psaltic Tronos a interpretat troparele acestora. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat că cei 16 sfinți reprezintă „rodul cel mai de preț pe care Biserica noastră l-a adus în acest răstimp de 100 de ani”, demonstrând lucrarea harului Duhului Sfânt în Biserica Ortodoxă Română.
„Acești slujitori au fost canonizați deoarece în viața lor s-au constatat semnele sfințeniei: ortodoxia credinței, viața sfântă de pocăință și rugăciune, iubirea smerită și milostivă față de aproapele, mărturisirea jertfelnică a credinței și, uneori, chiar facerea de minuni”, a explicat Patriarhul.
Un moment de recunoștință
„Canonizarea lor este un act de recunoaștere a sfințeniei vieții lor, transcenzând orice context politic, subliniind că adevărata mărturisire creștină nu susține ideologii lumești, ci valorile eterne ale credinței și iubirii de Dumnezeu”, a adăugat Preafericirea Sa.
Patriarhul a subliniat că Centenarul Patriarhiei Române reprezintă un moment de bucurie și recunoștință pentru întreaga Ortodoxie românească, evidențiind moștenirea spirituală lăsată de înaintași, care au apărat și transmis credința ortodoxă de-a lungul timpului.
Slujba de Te Deum
În continuare, Mitropolitul Iosif al Europei Occidentale și Meridionale a oficiat o slujbă de Te Deum, dedicată aniversării Centenarului Patriarhiei Române și deschiderii lucrărilor Sfântului Sinod și ale Adunării Naționale Bisericești.
Amintiri despre sfinți
Printre sfinții canonizați se numără și Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu, care a fost martirizat pentru refuzul său de a trăda Taina Sfintei Spovedanii, precum și Sfântul Preot Mucenic Liviu Galaction de la Cluj, care a fost arestat din cauza activității sale catehetice și a murit în chinuri cumplite în temniță.
Comemorarea Sfinților Mucenici și Mărturisitori
În această zi, sunt omagiați sfinți care au suferit pentru credința lor în Hristos. Printre aceștia se numără Sfântul Cuvios Mucenic Gherasim de la Tismana, cunoscut pentru nevoințele sale isihaste, care a murit martirizat în penitenciarul de la Târgu-Ocna. De asemenea, Sfântul Cuvios Mucenic Visarion de la Lainici a răbdat torturi cumplite într-o mănăstire de pe Valea Jiului, mărturisind credința sa până la sfârșit. Sfântul Preot Mucenic Ilarion Felea a fost un alt îndreptător al credinței, care a trecut la cele veșnice după suferințe îndelungate în temnița de la Aiud. De asemenea, Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia a fost deportat și umilit, dar și-a încredințat sufletul lui Dumnezeu în biserica din Kazan.
Preoții Mărturisitori din Temnițele Comuniste
O altă categorie de sfinți preaslăviți astăzi o constituie preoții mărturisitori care și-au dedicat viața lui Dumnezeu, răbdând cu smerenie și dragoste în fața persecuțiilor. Dintre aceștia, se distinge Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim, care a mărturisit credința în diverse penitenciare, fiind ulterior unul dintre cei mai apreciați duhovnici din București. Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, recunoscut ca un mare teolog al secolului XX, a suferit în închisorile de la Jilava și Aiud, fiind și un important traducător al Filocaliei. De asemenea, Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop a îndurat detenții multiple, păstrându-și viața monahală în secret. Sfântul Preot Mărturisitor Ilie Lăcătușu a fost un rugător dedicat, a cărui viață a fost marcată de fapte minunate după moarte. Sfântul Cuvios Mărturisitor Iraclie din Basarabia a fost un misionar deosebit, care a mărturisit credința în lagărele sovietice, lăsând în urmă moaște care au izvorât mir.
Cuvioșii Duhovnici și Păstorii Sufletelor
Printre sfinții preaslăviți se află și o a treia categorie, cea a cuvioșilor recunoscuți ca duhovnici și îndrumători ai sufletelor. Sfântul Cuvios Paisie de la Sihăstria a dus o viață de aspră nevoință, fiind renumit pentru smerenia și dragostea sa față de cei aflați în căutarea ajutorului spiritual. Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria a fost un predicator talentat și un neobosit învățător pentru credincioși, având darul facerii de minuni. În fine, Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț a fost un duhovnic smerit, dedicat rugăciunii și ajutorării celor din jur, lăsând o moștenire spirituală deosebită în urma sa.
Însemnătatea Sfinților Cuvioși în Tradiția Creștină
În cadrul tradiției creștine, figura părintelui milostiv, care își dedica viața ajutorării celor nevoiași, este profund respectată. După moartea sa, a fost numit de popor „apostolul moților”, evidențiind impactul său asupra comunității. Această harismă a neagonisirii este un exemplu de altruism și dedicare față de semeni.
Un alt sfânt deosebit este Sfântul Cuvios Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus. Acesta a fost un călăuzitor al sufletelor către Dumnezeu în perioada comunistă, demonstrând o viață sfântă care i-a adus daruri divine precum înainte-vederea și puterea de a săvârși minuni. Aceste daruri au fost recunoscute și apreciate de cei care l-au cunoscut.
Sfântul Cuvios Calistrat de la Timișeni și Vasiova este un alt exemplu de smerenie și dedicare. Acest misionar și duhovnic din Banat a respectat cu strictețe regulile vieții călugărești, iar prin smerenia și nevoințele sale a primit de la Dumnezeu darul vindecării și al izgonirii duhurilor necurate. Viața sa exemplară subliniază importanța credinței și a devotamentului în comunitate.
Patriarhul Daniel subliniază aceste realizări, evidențiind impactul durabil pe care l-au avut acești sfinți asupra credincioșilor și comunității. Acești oameni sfinți nu doar că au trăit o viață dedicată lui Dumnezeu, dar au și influențat profund viețile celor din jurul lor, lăsând o moștenire spirituală de neuitat.
