Ce reprezintă munca de noapte?
Munca de noapte este definită prin reglementările legale ca activitatea desfășurată de un angajat între orele 22:00 și 6:00. Codul Muncii conține o secțiune dedicată acestui tip de muncă, stabilind reguli specifice pentru angajatorii care au în subordine salariați ce lucrează în acest interval orar.
Conform legislației, un salariat este considerat angajat de noapte dacă, în timpul zilei de muncă, lucrează cel puțin 3 ore în intervalul 22:00 – 6:00 sau dacă, în totalul orelor sale lucrate într-o lună, cel puțin 30% din acestea se desfășoară în acest interval. Angajatorii care utilizează munca de noapte au obligația de a informa inspectoratul teritorial de muncă despre această practică.
Examinarea medicală a salariaților
Înainte de a începe munca de noapte, angajații trebuie să fie supuși unor examene medicale pentru a determina dacă sunt apți să lucreze în aceste condiții. Aceste evaluări sunt gratuite și se efectuează atât înainte de începerea muncii de noapte, cât și periodic, la intervale stabilite. Dacă rezultatele examenelor arată că un salariat nu este apt pentru munca de noapte, angajatorul nu are dreptul să îl concedieze pe această bază, ci trebuie să îl transfere la o muncă de zi corespunzătoare capacităților sale.
De asemenea, legislația interzice prestarea muncii de noapte de către minorii sub 18 ani, iar femeile însărcinate, lăuzele sau care alăptează, precum și părinții singuri nu pot fi obligați să lucreze noaptea.
Compensarea muncii de noapte
Codul Muncii prevede două opțiuni de compensație pentru salariații care lucrează noaptea. Aceștia pot beneficia de o reducere a timpului de lucru cu o oră în zilele în care lucrează cel puțin 3 ore de noapte, fără ca aceasta să afecteze salariul, sau de un spor salarial de 25% din salariul de bază.
În conformitate cu reglementările legale, angajatorul și salariatul pot conveni asupra formei de compensație pentru munca de noapte la semnarea contractului individual de muncă. Deși sporul de noapte nu este obligatoriu sub formă de supliment salarial, compensația este necesară. Angajatorul trebuie să opteze fie pentru sporul salarial, fie pentru reducerea orei de muncă în zilele în care salariatul lucrează noaptea, în funcție de acordul dintre părți.
Cum se stabilește sporul de noapte?
Conform legislației, sporul pentru salariații care lucrează noaptea, cel puțin 3 ore pe zi sau 30% din programul lunar, este de 25% din salariul de bază. De exemplu, pentru un salariu minim pe economie de 2.363 lei, sporul de noapte ar fi de 590 lei, ceea ce ar face ca remunerația totală să ajungă la 2.953 lei.
Sporul de noapte și pensia
Există o practică variată în cadrul caselor de pensii referitoare la includerea sporurilor în calculul pensiei, ceea ce poate conduce la confuzii pentru salariați.
Calculul pensiei și sporul pentru munca de noapte
În conformitate cu Legea 263/2010, care reglementează sistemul unitar de pensii publice, calcularea punctajului de pensie include sporurile cu caracter permanent. Printre acestea se numără sporul de vechime, sporul pentru condiții grele și diverse indemnizații suplimentare. Sporul pentru munca de noapte este, de asemenea, recunoscut atât de casele de pensii, cât și de instanțele de judecată ca având caracter permanent. Astfel, acest spor trebuie să fie inclus în calculul drepturilor de pensie.
Inaptitudinea pentru munca de noapte
În prezent, legislația nu oferă o reglementare detaliată în acest domeniu, ceea ce înseamnă că nu există o listă specifică de boli sau afecțiuni care să determine o persoană ca fiind inaptă pentru munca de noapte. În consecință, evaluarea acestor aspecte se efectuează de la caz la caz, de către medicul care realizează examenul medical al angajatului.
