Grigorescu, lider în vânzările de artă din România pentru 2024
Pictorul Nicolae Grigorescu continuă să fie cel mai bine vândut artist la licitațiile de artă din România, înregistrând în acest an vânzări ce depășesc suma de 880.000 de euro pentru lucrările sale. Conform unui top realizat de un site de specialitate, Grigorescu a obținut vânzări totale de 880.500 de euro pentru 12 opere adjudecate, consolidându-și astfel poziția de lider în acest domeniu.
Performanțele anului precedent
În 2023, Grigorescu a ocupat aceeași poziție în topul artiștilor, având vânzări totale de 478.781 de euro pentru 14 opere adjudecate. Această constantă performanță subliniază atractivitatea și valoarea lucrărilor sale pe piața de artă din România.
Alți artiști de top în 2024
Pe locul al doilea în acest an se află Nicolae Tonitza, cu 38 de lucrări vândute pentru suma totală de 802.933 de euro. Locul al treilea este ocupat de Ștefan Câlția, care a vândut 63 de opere pentru 410.000 de euro. Alte poziții notabile în topul din 2024 sunt: Ion Ţuculescu cu 10 lucrări vândute pentru 299.650 de euro, Adrian Ghenie cu 10 lucrări la suma de 296.249 de euro, și Felix Aftene cu 38 de lucrări vândute pentru 260.800 de euro.
Despre Nicolae Grigorescu
Nicolae Grigorescu s-a născut pe 15 mai 1838 în Pitaru, Potlogi, Dâmbovița, și a decedat pe 21 iulie 1907 în Câmpina, Prahova. Considerat unul dintre fondatorii picturii române moderne, Grigorescu a influențat generațiile următoare de artiști. După moartea tatălui său, familia s-a mutat la București în 1843, iar la doar zece ani, Nicolae a devenit ucenic de iconar. A fost influențat de stilul maestrului său și a dezvoltat o manieră plină de farmec, cu un colorit proaspăt și delicat, ce se regăsește în lucrările sale timpurii și în cele de maturitate.
Printre realizările sale notabile în domeniul picturii religioase se numără icoanele de la Biserica din Băicoi, cele de la Mănăstirea Căldărușani, precum și picturile murale de la Mănăstirea Agapia și de la Biserica din Puchenii Mari. Grigorescu a continuat să caute inspirație și să-și perfecționeze tehnica, devenind un simbol important al artei românești.
Influența clasicismului în iconografia tradițională
Un artist remarcabil a reușit să găsească o modalitate adecvată de aplicare a clasicismului în iconografia tradițională, continuând astfel tradiția înaintașilor săi. Până la vârsta de douăzeci de ani, el l-a depășit pe Anton Chladek, Gheorghe Tattarescu și Constantin Lecca, aceștia fiind promotorii înnoirii clasiciste din primele decenii ale secolului al XIX-lea în România. Cele mai semnificative lucrări din prima sa perioadă de creație includ icoana de la biserica Alexa, icoana pentru catapeteasma de la Căldărușani, intitulată „Isus și femeia Samarineană”, cele opt icoane împărătești de la Zamfira, Epitaful și praporul de la Zamfira, precum și picturile murale de la Agapia.
Perioada de studii la Paris
Activitatea sa de la Agapia a atras atenția politicianului Mihail Kogălniceanu, care i-a oferit o bursă de studii pentru o perioadă de cinci ani la Paris, începând din toamna anului 1861. Conform analizelor biografilor săi, artistul s-a înscris la École nationale supérieure des beaux-arts. Într-o eră plină de efervescență artistică, el s-a alăturat pictorilor de la Barbizon, îmbrățișând realismul și ulterior impresionismul. În calitate de peisagist dedicat, a fost profund influențat de satul Barbizon, care la acea vreme era cunoscut pentru arta inovatoare a lui Jean-François Millet, Gustave Courbet și Théodore Rousseau, toți promotorii realismului.
Contribuția la Războiul de Independență
În perioada Războiului de Independență (1877-1878), artistul a participat alături de Sava Henția, Carol Popp de Szathmári și G.D. Mirea, îndeplinind rolul de „pictor de front”. A realizat desene și schițe în timpul luptelor de la Grivița și Rahova, care au servit ca bază pentru compoziții ulterioare.
Activitatea în Franța și revenirea în țară
Între anii 1879 și 1890, artistul a lucrat în principal în Franța, fie în Bretania, la Vitré, fie în atelierul său din Paris. După întoarcerea în țară, a deschis mai multe expoziții personale la Ateneul Român între 1891 și 1904. Din 1890, s-a stabilit la Câmpina, dedicându-se temelor rustice și realizând numeroase lucrări cu subiecte inspirate din viața țăranilor, inclusiv portrete de țărănci și peisaje cu specific românesc. În 1899, a fost numit membru de onoare al Academiei Române.
Un nou record pentru opera sa
Recent, opera sa „Țărăncuță odihnindu-se” a fost vândută la o sumă impresionantă, stabilind un nou record pentru lucrările artistului, ceea ce subliniază impactul său durabil în arta românească.
