Viața și cariera lui Nicu Stan
Nicu Stan s-a născut pe 25 noiembrie 1931 în Constanța și a avut o carieră remarcabilă în industria cinematografică, desfășurându-se ca operator, regizor, scenarist și director de film pe parcursul celor 58 de ani de viață.
Studii și debut
În 1955, Nicu Stan a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București. În ultimul an de studii, a debutat ca cameraman și asistent de operator la scurtmetrajul „Și Ilie face sport” (1955). A urmat o colaborare la filmele „Alarmă în munți” (1955) și „Pasărea furtunii” (1957), continuând cu titluri ca „Dincolo de brazi” (1958), „Melodii, melodii” (1958), „Într-o dimineață” (1958) și „Toamna se numără…” (1961).
Regie și contribuții semnificative
Nicu Stan a regizat scurtmetrajele documentare „Covoare orientale”, „Confex” și „Nu, nu e miraj”. În 1963, și-a făcut debutul ca director de imagine în filmul „Partea de vină…”, regizat de Mircea Mureșan.
În anii ’80, a decis să urmeze exemplul altor operatori și a regizat patru lungmetraje: „Un echipaj pentru Singapore” (1982), „Vreau să știu de ce am aripi” (1984), „Furtună în Pacific” (1986) și „Cale liberă” (1987). La „Furtună în Pacific”, a colaborat ca scenarist alături de Constantin Novac. De asemenea, a continuat să activeze și ca director de imagine.
Colaborări notabile
În cariera sa, Nicu Stan a contribuit la realizarea unor filme importante pentru cinematografia românească, printre care se numără „Răscoala” (1966), „Vremea zăpezilor” (1966), „Diminețile unui băiat cuminte” (1967), „Maiorul și moartea” (1967), „Columna” (1968), „Apoi s-a născut legenda” (1969), „Baltagul” (1969), „Doi bărbați pentru o moarte” (1971), „Puterea și adevărul” (1972), „Pădurea pierdută” (1972), „Zestrea” (1973) și multe altele. De asemenea, a obținut Marele Premiu al Asociației Cineaștilor din România pentru „Puterea adevărului” în anul lansării acestuia.
Premii și recunoaștere
Nicu Stan a fost distins cu numeroase premii din partea Asociației Cineaștilor din România, inclusiv Premiul pentru imagine în 1973 pentru filmele „Zestrea”, „Conspirația” și „Departe de Tipperay”, precum și Premiul pentru întreaga activitate – In memoriam, în 1992.
Moartea și moștenirea
Nicu Stan a încetat din viață pe 24 august 1990, la Iași. Criticul de film Călin Căliman i-a dedicat un capitol în volumul „Cinci artiști ai imaginii cinematografice” (publicat în 2009), descriindu-l ca având o „luciditate dinamică” care dădea viață imaginilor din filmele sale, aparatul său de filmat având o „privire ca de om, ca de ființă vie”.