Amintiri despre Părintele Viorel Picu
La începutul anilor ’90, am avut privilegiul de a-l cunoaște pe Părintele Paroh Viorel Picu, un exemplu de discreție, eleganță și seriozitate. A fost pentru mine un mentor care m-a învățat valori esențiale ce au rămas cu mine pe parcursul vieții. Prima ușă deschisă de el a fost către Casa Pâinii, parte din Societatea Dobrogea, un loc unde am început să înțeleg viața comunității.
Părintele Picu a fost el însuși ucenic al artei plămădirii aluatului, având o specializare în Italia, ceea ce l-a ajutat să transforme prepararea pâinii într-o adevărată măiestrie. În acele momente, părea că pregătește Prescura Slujirii, iar anii adolescenței lui, ce aveau să-l formeze ca Paroh al Catedralei Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Constanța, erau dedicați învățării tainelor Slujirii. Grâul dobrogean, care simboliza roadele muncii sale, era legat de familia sa, avându-l ca frate mai mare printre cele zece suflete care se adunau în jurul mesei din casa părintească din Cartierul Coiciu.
După Casa Pâinii, Părintele mi-a arătat Casa Cuvântului, Biblioteca Județeană, un loc plin de cunoștințe și destine ascunse. Apoi, m-a dus la Casa Trupului sănătos, Sala Sporturilor, unde mi-a prezentat-o pe Doamna Sportului din Constanța, Elena Frîncu, cunoscută și ca Elena Sportiva. Părintele vorbea cu nostalgie despre copilăria lor comună, descriind-o ca „a unsprezecea soră din vecini”, cu care împărtășea momente prețioase de joacă și mese în zilele de vară.
A urmat Casa Educației, unde am devenit coslujitor în activitățile Școlii nr. 25, și apoi Casa și Drumul Mării, Portul Constanța, Casa Comerțului, Magazinul Tomis, precum și Casa Breslelor, care adăpostea meșteșugari precum cizmarii, ceasornicarii și bijutierii. De asemenea, am descoperit Casa Artelor, care includea Teatrul, Opera și Casa de Cultură.
Toate aceste locuri au devenit pentru mine un Itinerariu, un „El Camino” personal în căutarea sensului vieții. Părintele Viorel, prin modul său discret și pedagogic, m-a învățat lecția eleganței în slujire, îmbinând faptele cu vorbele și gândurile. Plecarea sa a fost la fel de elegantă și discretă ca întreaga sa viață, lăsând în urmă amintiri prețioase.
A plecat pentru a rămâne viu în inimile noastre! Să se odihnească în pace, sub ocrotirea Bunului Dumnezeu, alături de cei drepți!
