Obiceiuri de Bobotează în Morteni, Dâmbovița
Finalul sărbătorilor de iarnă este marcat în diverse regiuni ale țării prin obiceiuri fascinante, printre care se numără și tradițiile de Bobotează și Sfântul Ion. În localitatea Morteni, județul Dâmbovița, ziua de Bobotează se distinge printr-un ritual unic în România, cunoscut sub numele de „geavrelele”.
Un ceremonial plin de simbolism
Această ceremonie impresionantă, bogată în simboluri și semnificații, implică împodobirea a patru steaguri, fiecare reprezentând o zonă a satului: Centrul, Braniștea, Florica și Băjenari. Tinerii din comunitate, ghidați de credință și tradiție, continuă acest obicei, fiind conștienți că neparticiparea la ritual ar duce la întreruperea sa pentru următorii șapte ani.
Stegarii, păstrătorii tradiției
Ritualul este realizat de tinerii necăsătoriți ai satului, organizați în grupuri, fiecare reprezentând o zonă. Aceștia împodobesc prăjini de lemn flexibil, cum ar fi frasinul sau alunul sălbatic, cu o înălțime de 10-14 metri. Alegerea prăjinilor este esențială, iar ruperea acestora în timpul ceremoniei este interpretată ca un semn nefavorabil. Stegarii poartă costume tradiționale, cămăși decorate cu motive țesute în formă de X, iar fiecare grup poate activa timp de maximum șapte ani.
Împodobirea steagurilor
Pregătirile pentru sărbătoare încep cu două săptămâni înainte de Bobotează, când se stabilește locul unde steagurile vor fi împodobite. Geavrelele, batiste cusute manual, ciucuri colorați și panglici de mătase sunt adunate din sat. Fiecare batistă are un semn distinctiv al proprietarei, iar stegarii țin o evidență riguroasă pentru a le returna după eveniment. Pentru fiecare steag sunt necesare între 1000 și 1500 de geavrele, iar ornamentarea se face exclusiv cu bete țesute, fără utilizarea cuielor. În vârful steagurilor se montează o cruce și un buchet de busuioc.
Dansul și ridicarea steagurilor
Apogeul obiceiului se petrece în ziua de Bobotează. Steagurile, purtate cu mândrie de la gazdă la primărie, sunt așezate în centrul comunei, unde preotul le stropește cu agheasmă. După sfințire, stegarii le ridică, le scutură și le aruncă în aer, acompaniind mișcările cu strigături ritualice precum „Hăăăp! Hăăăp! Hăăăp!”. Ridicarea steagurilor necesită o tehnică specială, iar geavrelele în mișcare formează un spectacol vibrant de culoare și măiestrie.
Un final plin de bucurie
Ceremonia se încheie cu o petrecere la casa gazdei, unde tinerii din sat socializează și, adesea, își fac planuri de căsătorie. Pe 8 ianuarie, steagurile sunt desfăcute, iar busuiocul din vârf este împărțit și păstrat cu grijă. Geavrelele sunt returnate proprietarelor, iar prăjina este depozitată cu atenție pentru anul următor. Astfel, tradiția este păstrată, iar comunitatea își reafirmă identitatea prin acest ritual spectaculos.
