Celebrările Anului Nou în întreaga lume
Momentul în care pășim în Noul An este marcat la nivel global printr-o varietate de evenimente, tradiții și obiceiuri ce au scopul de a aduce oamenii împreună într-o atmosferă de sărbătoare și bucurie. Această noapte are o semnificație profundă pentru fiecare cultură, dar este și un prilej de superstiții în întreaga lume.
Originea datei de 1 ianuarie
Stabilirea zilei de 1 ianuarie ca început de an a fost realizată pentru prima dată în anul 1691 de către Papa Inocențiu al XII-lea. În trecut, multe popoare antice din emisfera nordică celebrau Anul Nou pe 1 martie. Termenul „Revelion” provine din limba franceză, denumind masa festivă care se desfășura la ora 2 sau 3 noaptea. Această cină era adesea un ospăț bogat, însoțit de focuri de artificii și petreceri, unde oamenii se distrează pentru a-și asigura un an prosper.
Tradiții de Anul Nou în România
Deși sărbătoarea Anului Nou este recunoscută în întreaga lume, fiecare țară are propriile sale moduri de a o celebra. În România, tradițiile sunt variate și pline de frumusețe, iar printre cele mai populare obiceiuri se numără cetele de tineri care colindă din casă în casă, aducând urări de bine prin colinde precum „Plugușorul” sau „Sorcova”.
Obiceiul Plugușorului
În ajunul Anului Nou sau în noaptea de Revelion, tinerii din diferite regiuni ale țării pornesc cu „Plugușorul”, un obicei străvechi menit să aducă urări pentru recolte bogate în anul ce urmează. Textul colindului descrie munca agricolă și include elemente fantastice, începând cu aratul, continuând cu semănatul, îngrijirea plantelor, până la recoltatul și depozitarea boabelor. „Plugușorul” este însoțit de strigături, pocnete de bici și sunete de clopoței, iar în trecut, tinerii foloseau un plug adevărat tras de boi pentru a aduce mai multă autenticitate obiceiului.
Semănatul
Un alt obicei traditional este „Semănatul”, practicat de copii în dimineața zilei de Anul Nou, după „Plugușor”. Colindătorii poartă traista legată de gât, încărcată cu semințe de grâu, secară, orz și ovăz. Aceștia intră în case, aruncând boabele cu mâna, imitând semănatul pe câmp, și urează gazdelor sănătate și roade bogate. În schimb, copiii primesc mere, colaci sau bani, iar gospodinele adună semințele și le duc în grajdul animalelor pentru a le asigura sănătatea pe parcursul anului.
Umblatul cu Sorcova
„Umblatul cu Sorcova” este un alt obicei popular, desfășurat de obicei de cete de colindători, în special copii, care poartă o crenguță înmugurită sau o sorcovă realizată dintr-un băț împodobit cu flori de hârtie colorată. Numele „sorcova” provine din cuvântul bulgar „surov”, care înseamnă verde fraged, referindu-se la ramura proaspăt înmugurită. Copiii vizitează casele cunoscuților, unde, folosind sorcova, fac urări de sănătate și viață lungă celor prezenți.
Obiceiul „Umblatul cu Capra”
„Umblatul cu Capra” este un alt obicei tradițional, desfășurat între Crăciun și Anul Nou. Acesta implică măști care evocă personaje biblice din vechea dramă populară de origine creștină, reprezentând nașterea lui Iisus Cristos. Aceste măști sunt purtate de colindători, aducând un plus de magie și tradiție sărbătorii de Anul Nou.
Tradiții de Anul Nou în România
În România, obiceiurile de Anul Nou variază de la o regiune la alta, fiecare având denumiri specifice pentru un anumit animal simbolic. De exemplu, în Hunedoara se folosește termenul de cerb, în Moldova și Ardeal se întâlnește capra sau țurca, iar în sudul Transilvaniei se folosește denumirea de boriță, derivată din bour. În zonele din Muntenia și Oltenia, capra este cunoscută sub numele de ”brezaia”, datorită aspectului său pestriț. Această tradiție este cel mai des întâlnită de Anul Nou și implică o mască realizată din lemn, sculptată în formă de cap de capră, acoperită cu hârtie roșie și neagră, sau cu piele cu păr.
Un alt obicei popular este reprezentat de urs, întruchipat de un tânăr care poartă blana unui animal pe cap și umeri, împodobită cu ciucuri roșii. Acesta este condus de un ”Ursar”, acompaniat de muzicanți și adesea urmat de un grup de personaje, inclusiv un copil care joacă rolul “puiului de urs”. Masca imită mișcările ursului, însoțită de sunetul tobelor și al fluierului, având semnificația de purificare și fertilizare a solului pentru noul an.
Strigatul peste sat și alte obiceiuri
Unul dintre cele mai vechi obiceiuri rurale este strigatul peste sat, un ceremonial nocturn prin care cetele de feciori judecă public persoanele care au încălcat normele comunității. Aceștia se așază pe dealuri, copaci sau acoperișuri și, prin versuri, “biciuiesc” diverse categorii de oameni, inclusiv bătrâne, leneși și hoți. Acest dialog este așteptat de întreaga comunitate și se încheie cu formula “Cele rele să se spele, cele bune să se adune!”.
În prima zi a noului an, de Sfântul Vasile, se crede că cerurile se deschid, rugăciunile sunt ascultate, iar animalele pot vorbi. Un obicei specific zonei Hunedoarei preconizează vremea din anul în curs, prin desfăcerea a 12 foi de ceapă, fiecare corespunzând unei luni. Dacă sarea a fost absorbită, se preconizează luni ploioase, iar dacă nu, luni secetoase.
Tradiții de sărbătoare
Una dintre cele mai cunoscute tradiții de Anul Nou este sărutul sub vâsc. Se spune că cei care se îmbrățișează și se sărută sub acest simbol vor avea parte de dragoste și fericire pe parcursul anului. De asemenea, un obicei răspândit este consumul a 12 boabe de struguri la miezul nopții, fiecare corespunzând unei dorințe pentru fiecare lună a anului. Această practică, conform legendelor, aduce noroc și îndeplinirea dorințelor, iar strugurii, cu bogăția și dulceața lor, simbolizează bucurie și prosperitate. Astfel, consumul boabelor în noaptea de Revelion devine o metodă de a atrage un an plin de bucurii și belșug.
