Prăznuirea Sfântului Nicolae
Pe 6 decembrie, creștinii ortodocși sărbătoresc Sfântul Nicolae, un sfânt deosebit de iubit în tradiția religioasă. Această zi este plină de semnificații, având rădăcini adânci în obiceiurile satului românesc.
Un simbol al generozității
În comunitățile rurale, această zi este cunoscută și sub denumirea de „Crăciunul copiilor”, deoarece micuții sunt în centrul atenției. Conform tradiției, aceștia își găsesc darurile în ghetuțele lustruite, în funcție de comportamentul lor pe parcursul anului. Cei ascultători primesc cadouri, în timp ce cei mai neascultători primesc o nuielușă.
Protectorul celor în nevoie
Sfântul Nicolae, cunoscut și sub numele de „Sân-Nicoară” în folclorul popular, este considerat protectorul copiilor, al văduvelor și al fetelor sărace, în special a celor fără zestre. O legendă populară spune că el a ajutat trei fete sărmane să se căsătorească, aruncându-le pe fereastră trei pungi cu galbeni. De asemenea, el își îndreaptă atenția către săraci și corăbieri.
Simboluri și superstiții legate de iarnă
Conform tradiției, se consideră că iarna își face apariția în această zi. Dacă ninge, se spune că Sfântul Nicolae își scutură barba sau că a sosit călare pe un cal alb. În schimb, dacă vremea este senină, se crede că a venit pe un cal negru, ceea ce preconizează o iarnă lungă.
Reprezentări artistice
Sfântul Nicolae este adesea reprezentat în icoanele populare, având o barbă albă, simbol al înțelepciunii și generozității. Aceste imagini reflectă respectul și devotamentul comunităților față de acest sfânt venerat.
