Eduard Marcus: Viața și Opera lui Ilarie Voronca
Eduard Marcus, cunoscut ulterior sub pseudonimul literar Ilarie Voronca, s-a născut în Brăila, pe 31 decembrie 1903, într-o familie de evrei. De-a lungul carierei sale literare, a folosit și alte nume, precum Alex Cernat și Roneiro Valcia.
În Constanța, o stradă din apropierea centrului comercial Tomis îi poartă numele, amintind de contribuția sa culturală. Între anii 1914 și 1921, Ilarie Voronca a urmat studiile la Liceul Pedagogic din București, iar în 1924 a absolvit Facultatea de Drept a Universității din București.
Ilarie Voronca a fost un susținător al revistelor „75 HP” și „Integral”, precum și al mișcării integraliste. Activitatea sa a fost influențată de cenaclul „Sburătorul”, condus de Eugen Lovinescu, unde a debutat în 1922 cu versuri simboliste, inspirate de George Bacovia și Camil Baltazar. A continuat să publice poezii în reviste precum „Flacăra”, „Năzuința” și „Contimporanul”, menținând același stil literar.
Primul său volum, intitulat „Restriști”, a fost publicat în 1923 și reflectă tristețea vieții în orașele de provincie. De asemenea, Ilarie Voronca a trecut printr-o etapă avangardistă, aderând în 1924 la „Manifestul activist către tinerime” al revistei Contimporanul. Tot în același an, a colaborat cu Victor Brauner și Stephan Roll pentru publicarea revistei avangardiste „75 HP”, care a apărut într-un singur număr. În această perioadă, a colaborat și cu publicațiile „Punct” și „Integral”.
În 1926, Voronca s-a mutat la Paris cu intenția de a obține doctoratul în drept, dar s-a stabilit definitiv în Franța, devenind cetățean francez în 1938. Un an mai târziu, a publicat poemul „Colomba”, cu ilustrații realizate de Robert Delaunay, marcând o nouă direcție în creația sa literară, începând să se apropie de suprarealism.
De-a lungul anilor, a continuat să publice volume de poezii, păstrând legătura cu literatura română. După obținerea cetățeniei franceze, a participat la mișcarea de rezistență, atât ca scriitor, cât și ca luptător. S-a întors în România în ianuarie 1946, fiind primit cu entuziasm de către public.
Cu toate acestea, pe 8 aprilie 1946, poetul a decis să-și pună capăt zilelor la Paris, în timp ce lucra la un „Manual al perfectei fericiri”. În rândul operelor sale publicate în limba română se numără: „Plante și animale. Terase” (1929), „Brățara nopților” (1929), „A doua lumină” (1930), „Zodiac” (1930), „Invitație la bal” (1931) și „Act de prezență” (1932).
În limba franceză, Ilarie Voronca a scris lucrări precum: „Poemes parmi les hommes” (1934), „Permis de Sejour” (1935), „La poesie commune” (1936), „La joie est pour l’homme. Poèmes, suivis de trois poèmes à la gloire du sommeil” (1936), „Beaute de ce monde” (1939), „La cle des realites” (1944) și „L’interview” (1944).
