Patriarhul Daniel, declarație cu ocazia proclamării Anului omagial 2025: „Această aniversare este și o chemare la recunoștință față de înaintașii noștri“

Dobrogea Online

Sursa foto:

0:00

Anul 2025: Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române

Miercuri, la Catedrala Patriarhală, a fost proclamat anul 2025 drept Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române și Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul XX. Această proclamare marchează un moment remarcabil în istoria Bisericii Ortodoxe Române, conform declarațiilor Patriarhului României.

Reflecție asupra istoriei și rolului Bisericii

Patriarhul a subliniat că această aniversare nu reprezintă doar o celebrare a trecutului, ci și o chemare la recunoștință față de strămoșii noștri, precum și o oportunitate de a reflecta asupra rolului Bisericii în viața poporului român. El a evidențiat importanța înțelegerii istoriei Bisericii noastre, care a fost profund legată de destinul națiunii române și de aspirațiile acesteia pentru unitate și libertate.

O comemorare a jertfei duhovnicilor

Împlinirea unui secol de la înființarea Patriarhiei Române este un prilej de a ne aminti de duhovnicii și mărturisitorii ortodocși români din secolul XX, care au fost adevărați apărători ai credinței ortodoxe în fața provocărilor și prigoanei. Aceștia au demonstrat o dedicare deosebită prin jertfa lor, susținând și păstrând vie credința ortodoxă chiar și în cele mai dificile momente.

Contextul istoric al înființării Patriarhiei Române

Patriarhia Română a fost înființată pe 4 februarie 1925, după recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române în 1885. Aceasta a venit într-un context istoric favorabil, marcat de Marea Unire din 1918, care a unificat toate provinciile istorice românești într-un singur stat. Unitatea națională realizată atunci impunea o reorganizare a Bisericii Ortodoxe Române pentru a reflecta noua realitate politică și teritorială a României Mari.

Astfel, s-a pus problema ridicării Bisericii Ortodoxe Române la demnitatea de patriarhie, pentru a întări unificarea bisericească și a spori prestigiul acesteia în lumea creștină. La propunerea mitropolitului Pimen Georgescu al Moldovei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a votat în unanimitate înființarea Patriarhiei în acea zi istorică.

Concluzii

Anul 2025 se anunță a fi un moment deosebit de important pentru Biserica Ortodoxă Română, fiind o oportunitate de a adânci cunoașterea istoriei și de a reflecta asupra contribuției semnificative a acesteia la viața spirituală și culturală a poporului român. Este un timp de comemorare, dar și de recunoștință pentru toți cei care au purtat mai departe tradițiile și valorile ortodoxe.

Înființarea Patriarhiei Române

Patriarhia Română a fost înființată în urma unei hotărâri a Patriarhatului românesc, care a fost comunicată guvernului pentru legiferare. După ce proiectul de lege a fost adoptat de corpurile legislative pe 12 și 17 februarie 1925, regele Ferdinand I a promulgat legea pe 23 februarie 1925, publicată în Monitorul Oficial pe 25 februarie 1925. Patriarhia Ecumenică, prin intermediul patriarhului Vasile al III-lea, a considerat „binevenită și îndreptățită” ridicarea Bisericii surori din România la rangul de patriarhat, trimițând tomosul de recunoaștere pe 30 iulie 1925. Intronizarea primului patriarh, Miron Cristea, pe 1 noiembrie 1925, a consfințit oficial înființarea Patriarhiei Române.

Rolul Patriarhiei Române în Ortodoxie

Recunoașterea internațională a Patriarhiei Române a fost consolidată prin Tomosul Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol. Acceptarea oficială a Patriarhiei Române de către celelalte Biserici Ortodoxe autocefale a sporit prestigiul Bisericii Ortodoxe Române, întărind astfel poziția sa în cadrul Ortodoxiei mondiale. Patriarhia Română a fost nu doar o instituție administrativă, ci și un simbol al unității naționale, spirituale și culturale. Prin eforturile sale, Biserica Ortodoxă Română a sprijinit Ortodoxia balcanică și orientală, contribuind semnificativ la salvarea multor așezăminte bisericești și la păstrarea credinței ortodoxe în vremuri dificile.

Duhovnicii și mărturisitorii ortodocși români din secolul XX

Cu ocazia Centenarului Patriarhiei Române, Sfântul Sinod a decis proclamarea oficială a unor sfinți duhovnici și mărturisitori ortodocși români din perioada regimului comunist. Acești sfinți au fost canonizați pentru fidelitatea lor față de credință și demnitate în fața opresiunii. Biserica îi cinsteste pentru curajul lor de a rezista persecuțiilor și de a mărturisi adevărul lui Hristos, chiar și în condiții de tortură și moarte, oferind un exemplu de trăire creștină autentică. Canonizarea lor reprezintă o recunoaștere a sfințirii vieții și jertfei lor, subliniind că adevărata mărturisire creștină depășește ideologiile lumești efemere, promovând valorile eterne ale credinței și iubirii de Dumnezeu.

Chiar dacă unii dintre noii sfinți au avut, în anumite momente, simpatii politice sau au fost influențați de contextul istoric, canonizarea lor nu este legată de aceste aspecte. Prin pocăință profundă și sfințirea vieții, acești mărturisitori s-au dezis de simpatiile trecătoare și au lucrat constant pentru creșterea spirituală a semenilor lor și pentru binele Bisericii. Astfel, ei au devenit exemple de pocăință, răbdare, jertfă și iubire pentru Hristos, demonstrând că adevărata credință transcende orice ideologie politică și se manifestă prin iubirea smerită și milostivă față de aproapele, precum și prin trăirea unei vieți sfinte în Hristos. Sfinții au înțeles că desăvârșirea nu constă în absența păcatului, ci în efortul constant de a rămâne uniți cu Dumnezeu prin pocăință, rugăciune și iubire.

Dascăli ai credinței și rugători în cer

Duhovnicii și mărturisitorii români din secolul XX, canonizați de Biserică, sunt învățători ai credinței ortodoxe și ai vieții creștine. Prin viețile lor, aceștia ne arată că nicio putere lumească trecătoare nu poate înfrunta credința adevărată. Fiind mari rugători, pașnici și răbdători, ei au îndrumat credincioșii pe calea credinței.

Centenarul Patriarhiei Române: O Sărbătoare a Credinței și a Moștenirii Spirituale

Centenarul Patriarhiei Române reprezintă un moment de bucurie și recunoștință pentru toți credincioșii ortodocși din România. Această aniversare marchează un secol de activitate intensă și plină de binecuvântări, dar și de provocări pe care Biserica Ortodoxă Română le-a depășit cu răbdare și înțelepciune, sprijinită de ajutorul divin.

În această perioadă, ne amintim de moștenirea spirituală lăsată de înaintașii noștri, inclusiv de patriarhii care au condus Biserica cu înțelepciune, precum și de ierarhii, preoții, diaconii, monahii și credincioșii care au păstrat și transmis credința ortodoxă în momente dificile. Aceștia au unit suferința Crucii cu speranța Învierii, transformând lacrimile pocăinței în bucuria întâlnirii cu Hristos.

Cu ocazia acestui centenar, Patriarhia Română își exprimă recunoștința față de Preasfânta Treime, Maica Domnului și toți sfinții pentru susținerea în păstrarea credinței apostolice și unității spirituale a românilor. De asemenea, aducem un omagiu tuturor celor care au contribuit la înființarea și organizarea Patriarhiei Române ca instituție dedicată slujirii credinței ortodoxe și unității naționale.

Sărbătoarea Centenarului să fie un moment de întărire a credinței și o oportunitate de a ne aminti de iubirea jertfelnică a celor care ne-au lăsat o moștenire spirituală valoroasă, spre slava Preasfintei Treimi și pentru binele poporului român.

Distribuie acest articol
Lasa un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *