Perseidele ating vârful de activitate în august 2024
Curentul de meteori Perseide va atinge apogeul activității în noaptea dintre 12 și 13 august 2024. Aceasta reprezintă o oportunitate fantastică pentru pasionații de astronomie și pentru cei care doresc să observe acest fenomen natural.
Perioada optimă de observare
Cea mai bună perioadă pentru a observa meteori este după miezul nopții, continuând până dimineața, în zone cât mai întunecate, departe de lumina orașelor. Meteori care își au traiectoria inversă în constelația Cassiopeia, situată între aceasta și Perseu, sunt considerați „perseide”. În acest an, Luna va avea o strălucire de 54% dar va apune la ora 23:33, lăsând cerul liber pentru observare.
Ce este o „stea căzătoare”?
Fenomenul denumit „stea căzătoare” este bine cunoscut. Aceasta apare ca o dâra luminoasă pe cer, cauzată de o particulă de sub 1 mm în diametru care arde în atmosfera Pământului din cauza frecării cu aerul. Această particulă, numită meteoroid, produce un meteor, iar pietroiul care ajunge pe Pământ este cunoscut sub denumirea de meteorit. Activitatea Perseidelor a început pe 14 iulie și se va încheia pe 1 septembrie, iar în perioada maximă, în condiții ideale, se pot observa între 50 și 75 de meteori pe oră.
Originea meteoriților
Pământul se intersectează constant cu un nor de praf și pietre provenite de la cometa Swift-Tuttle în aceeași perioadă a anului, între iulie și august. Viteza de coliziune a particulelor cu atmosfera terestră poate atinge 59 km/s. Deși particulele sunt de obicei mici, viteza mare le conferă o energie remarcabilă, iar frecarea cu aerul le încălzește, generând o coadă de aer ionizat în urma lor.
Despre constelația Perseu
Curentul de meteori Perseide are radiantul în constelația Perseu, de unde provine și numele său. Perseu este o constelație din emisfera nordică, traversată de Calea Lactee și cunoscută pentru bogăția sa de stele, inclusiv steaua dublă Algol, prima stea variabilă descoperită, observată și de astronomii arabi.
Importanța perseidelor în astronomie
Perseidele sunt cel mai cunoscut curent de meteori, având o activitate regulată de cel puțin 2.000 de ani. Activitatea sa extinsă oferă condiții excelente pentru observare în emisfera nordică. Acest curent este considerat unul dintre cei mai dinamici, intensificându-se în urma trecerii cometei Swift-Tuttle la periheliu în 1992, când au fost înregistrate până la 400 de meteori pe oră. În prezent, frecvența a scăzut la aproximativ 100 pe oră. Pământul întâlnește curenții de meteori în aceleași zone, iar maximul de activitate se produce într-o anumită perioadă a anului. Acești curenți poartă denumirea constelației sau stelei corespunzătoare radiantului, cum ar fi Perseidele, Leonidele și altele. Primele mențiuni despre observațiile meteoriților provin din cronicile chinezești, menționând un astfel de fenomen în anul 36.
Meteori pe cer: Spectacolul Perseidelor
Într-o singură noapte, observatorii au raportat apariția a peste 100 de meteori. Acest fenomen natural atrage atenția astronomilor și pasionaților de astronomie deopotrivă, datorită intensității și frumuseții sale.
Istoricul observațiilor asupra Perseidelor
Primul astronom care a evaluat rata orară a meteoriților din curentul Perseidelor a fost Eduard Heis, care în anul 1839 a numărat 160 de meteori pe oră. Această observație a marcat începutul studiilor sistematice asupra acestui fenomen.
Orbita cometei Swift-Tuttle
Între anii 1864 și 1866, astronomul Giovanni Schiparelli a realizat calculele necesare pentru a determina orbita Perseidelor. Schiparelli a descoperit o legătură strânsă între acest curent de meteori și orbita cometei Swift-Tuttle, care se apropie de Soare o dată la 120 de ani. Numele de „Perseide” a fost introdus de Schiparelli în anul 1866, consolidând astfel identitatea acestui fenomen spectaculos.
