Atenționare din partea Primăriei Poarta Albă privind pesta rumegătoarelor mici
Primăria comunei Poarta Albă face apel către cetățeni să comunice autorităților locale sau medicului veterinar în cazul în care suspectează prezența pestei rumegătoarelor mici. Conform informațiilor furnizate de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), în România există în prezent 37 de focare active de pestă rumegătoarelor mici (PRM).
În săptămâna recent încheiată, au fost stinse un total de 30 de focare, dintre care 21 se află în județul Tulcea, 8 în județul Constanța și unul în județul Ialomița. ANSVSA subliniază importanța prevenirii activităților ilegale, în special transporturilor clandestine de animale, care pot genera focare secundare de boală și pot compromite eforturile de export.
Responsabilitatea crescătorilor de animale
Președintele ANSVSA, dr. Alexandru Bociu, a declarat că „corectitudinea măsurilor este esențială, iar responsabilitatea crescătorilor de rumegătoare mici și a operatorilor economici joacă un rol crucial. Prin aplicarea riguroasă a măsurilor, putem eradica această boală care are un impact semnificativ asupra sectorului zootehnic”.
Despre pesta rumegătoarelor mici
Pesta rumegătoarelor mici este o boală virală gravă care afectează ovinele și caprinele, dar nu are impact asupra sănătății umane. Mortalitatea în rândul animalelor infectate poate ajunge până la 70%. Aceasta este una dintre cele mai contagioase boli ale rumegătoarelor mici, iar simptomele includ febră, scurgeri oculo-nazale, stomatită, diaree și pneumonie.
Virusul care provoacă această boală face parte din genul Morbilivirus din familia Paramyxoviridae și este similar cu virusurile care cauzează pesta bovină, maladia Carre și rujeola. Virusul PRM conține șase proteine structurale, inclusiv proteina nucleocapsidei și proteinele de fuziune, care facilitează infectarea celulelor.
Răspândirea bolii
Pesta rumegătoarelor mici a fost identificată pentru prima dată în Coasta de Fildeș și se răspândește în majoritatea țărilor din Africa, precum și în Orientul Mijlociu și Turcia. De asemenea, boala a fost raportată în centrul, sudul și sud-estul Asiei. În 2016, au fost înregistrate focare în Georgia, iar în 2018, în Bulgaria.
Există patru genogrupe virale PRM, fiecare cu distribuții specifice. Tulpinile din genogrupurile I și II circulă în sudul Africii, cele din genogrupul III în Africa de Est, Orientul Mijlociu și sudul Indiei, iar genogrupul IV este întâlnit în Asia, cu detectări din 2008 în Maroc și Africa sub-sahariană.
Surse de contaminare și gravitatea bolii
Boala afectează în principal caprele și oile, fiind de obicei mai severă la capre. Este esențial ca proprietarii de animale să rămână vigilenți și să colaboreze cu autoritățile pentru a preveni răspândirea acestei boli devastatoare.
Impactul infecției cu PRM asupra animalelor
Infecția cu virușii morbiliformi reprezintă o amenințare semnificativă pentru ovine, având potențialul de a provoca pierderi majore, iar severitatea acesteia este ocazională. În cazul bovinelor și porcinelor, infectarea se produce, de obicei, subclinic. Contactul direct între animalele vulnerabile și cele infectate, fie că sunt în perioada de incubație sau bolnave, este modalitatea principală de transmitere a infecției.
Contaminarea și excreția virusului
În stadiile incipiente ale infecției, în timpul hipertermiei, secrețiile oculare, nazale și orale, precum și excrețiile corporale, cum ar fi materiile fecale, devin extrem de contaminate. Tusea și strănutul generează aerosoli virulenți care pot infecta animalele aflate în contact apropiat. Este important de menționat că nu există transmitere verticală a PRM prin placentă.
Excreția virusului începe în timpul etapei de incubație, chiar înainte de manifestarea primelor simptome clinice, și poate continua până la două luni după recuperare, așa cum a fost observat în fecalele caprinelor. Această perioadă de prezență a virusului fără semne clinice vizibile crește riscul de răspândire a bolii. Contaminarea se poate realiza și prin consumul de alimente sau apă infectată. Suprafața alimentelor, băuturilor și așternutul murdar pot reprezenta surse indirecte de infecție, deși doar pentru perioade scurte, dat fiind că virusul PRM, la fel ca alți morbilvirusuri, nu supraviețuiește mult timp în afara organismului gazdă.
Proceduri în caz de suspiciune de infecție
În cazul în care există suspiciuni că ovinele sau caprinele dintr-o exploatație sunt infectate cu PRM, autoritatea competență va iniția o investigație oficială prin intermediul medicului veterinar. Aceasta va include confirmarea sau infirmarea infecției și, în special, prelevarea de probe necesare pentru examinarea de laborator. Animalele suspecte pot fi transportate către laboratoare sub supravegherea autorităților competente, care vor lua măsurile necesare pentru a preveni răspândirea infecției.
Investigația epidemiologică
Autoritatea veterinară locală va efectua o anchetă epidemiologică în cazul cazurilor suspecte sau al focarelor de pestă a rumegătoarelor mici. Ancheta va analiza următoarele aspecte:
- (a) perioada în care boala ar fi putut exista în fermă înainte de a fi notificată;
- (b) posibila origine a bolii în cadrul exploatației și identificarea altor exploatații cu animale din specii suspecte care ar fi putut deveni infectate;
- (c) circulația persoanelor, animalelor, carcaselor, vehiculelor, echipamentelor sau altor substanțe care ar fi putut transporta agentul infecțios către și din exploatația afectată.
