Cinstirea Sfântului Sfințit Mucenic Haralambie
Pe data de 10 februarie, Biserica Ortodoxă îl sărbătorește pe Sfântul Sfințit Mucenic Haralambie. Cu această ocazie, la ora 7:45, preoții și enoriașii parohiei „Sfântul Haralambie” din Constanța vor avea onoarea de a-l primi pe Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, la intersecția bulevardelor Tomis și Aurel Vlaicu, în zona vapor. Ulterior, aceștia vor participa la o procesiune care va conduce către biserica „Sf. Haralambie”, unde va fi oficiată Sfânta Liturghie.
Informații despre Sfântul Haralambie
Sfântul Haralambie este recunoscut ca fiind cel mai vârstnic mucenic dintre cei omagiați de creștini. A fost episcop în cetatea Magnezia din Asia Mică, având origini grecești. În timpul împăratului Septimiu Sever, între anii 193 și 211, a început o nouă prigoană împotriva creștinilor, iar Haralambie a fost arestat la ordinul proconsulului Lucian al Magneziei. Mărturisindu-și credința în Hristos și refuzând să se închine zeilor păgâni, el a fost martirizat în jurul anului 202. Sfântul a fost canonizat și este sărbătorit de toate bisericile creștine pe 10 februarie.
Viața și martiriul lui Haralambie
Haralambie a îndeplinit funcția de preot în cetatea Magnezia din provincia romană Asia Mică, trăind în secolul al II-lea. A avut o activitate intensă în propovăduirea Evangheliei lui Hristos, îndrumând și întărind credincioșii în timpul persecuțiilor anticreștine. Datorită eforturilor sale, comunitatea creștină din Magnezia s-a întărit și extins, ceea ce a dus la hirotonirea sa ca episcop al acestei regiuni.
Prigoana împotriva creștinilor a crescut în timpul domniei lui Septimiu Sever, iar Haralambie, deja în vârstă, a fost arestat de Lucian, noul proconsul al Magneziei. Acesta era deranjat de succesul pe care Haralambie îl avea în convertirea păgânilor și în întărirea comunității creștine. Lucian a simțit că, pentru a-și menține poziția favorabilă în fața împăratului, trebuia să se facă remarcat prin prigonirea creștinilor.
În fața judecătorilor, episcopul Haralambie a arătat o mare bărbăție, refuzând să-și renunțe la credință și să se închine zeilor păgâni. În ciuda vârstei sale, Lucian a ordonat torturarea sa, sperând să-l determine să renunțe la credință. Torționarii l-au supus la chinuri severe, folosind un instrument cu care i-au jupuit pielea de pe corp, în timp ce sfântul le mulțumea, spunând: „Vă mulțumesc, fraților, că mi-ați reînnoit sufletul care dorește să se unească cu veșnicia!”.
Observând că Haralambie rămâne calm în ciuda suferințelor, doi dintre soldații care îl păzeau, Porfirie și Vaptos, au mărturisit credința lor în Hristos, dar au fost imediat omorâți. De asemenea, trei femei care au fost martore la suferințele sale au lăudat, de asemenea, numele lui Hristos și au fost la rândul lor martirizate.
Se spune că, în mijlocul furiei sale, proconsulul Lucian a încercat să tortureze el însuși pe sfânt, dar, într-un moment de rău augur, mâinile i s-au oprit, rămânând suspendate. Atunci, în încercarea de a-l umili, l-a scuipat pe sfânt, dar gura i s-a strâmbat, având un destin similar cu cel al victimelor sale.
Minunile Sfântului Haralambie și Convertea la Creștinism
Un bărbat disperat l-a implorat pe sfânt să-l salveze prin rugăciunile sale, cerându-i milă. În bunătatea sa, sfântul martir s-a rugat pentru Lucian, care s-a vindecat imediat. Martorii acestei minuni au fost atât de impresionați încât mulți dintre ei s-au convertit la creștinism, inclusiv Lucian, care a căzut la picioarele episcopului și i-a cerut să-l boteze. Proconsulul Lucian a oprit, de asemenea, persecuțiile împotriva creștinilor din provincia pe care o conducea și a decis să-i comunice împăratului cele întâmplate.
Între timp, Haralambie a continuat să săvârșească numeroase minuni, vindecând bolnavi, redând vederea unui orb și chiar înviind morți. Locuitorii din jurul Magneziei au început să îmbrățișeze credința în Iisus Hristos.
Răzbunarea Împăratului Septimiu Sever
Împăratul Septimiu Sever, aflat la Antiohia, a aflat despre aceste evenimente și a fost copleșit de furie. El a trimis o trupă de trei sute de soldați pentru a-l aresta pe Haralambie. Soldații nu doar că l-au capturat, ci l-au și supus la chinuri, legându-i barba în jurul gâtului și tragându-l pe drum.
Chinurile din Antiohia
Odată ajuns în Antiohia, episcopul a suferit alte torturi: soldații l-au supus la diverse torturi, inclusiv prin înfipt de piroane în trup și arderea feței, dar Haralambie s-a vindecat în mod miraculos. Uimit, împăratul a decis să-l testeze din nou, aducând o persoană posedată de un duh rău timp de 35 de ani, pe care Haralambie a reușit să o elibereze. Împăratul a exclamat: „Adevărat, mare este Dumnezeul creștinilor!”
Apoi, a fost adus în fața lui un tânăr care murise cu trei zile înainte, iar după rugăciunile lui Haralambie, acesta a înviat. Acest act de curaj a determinat mulți oameni să adopte credința creștină, chiar și sub riscul de a fi condamnați la moarte. Se spune că, la acea vreme, fiica împăratului, Galinia, a acceptat și ea creștinismul.
Execuția lui Haralambie
Prefectul Crispus din Antiohia l-a sfătuit pe împărat să-l execute pe Haralambie pentru a stopa răspândirea creștinismului. În fața refuzului episcopului de a se închina zeilor păgâni, împăratul a ordonat ca gura lui să fie zdrobită cu pietre și barba arsă, însă flăcările s-au întors împotriva călăilor. La insistențele lui Crispus, împăratul a pronunțat, în cele din urmă, sentința de condamnare la moarte prin decapitare.
Haralambie a murit în temniță în jurul anului 202, înainte de a fi executat. După moartea sa, fiica împăratului, Galinia, care se convertise la creștinism, a îngropat trupul martirului cu mare onoare.
