Pomenirea Sfinților Părinți și Dascăli ai Lumii
În ultima zi a lunii, Biserica Ortodoxă sărbătorește pomenirea Sfinților Părinți și mari dascăli ai lumii: Vasile cel Mare, Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu și Ioan Gură de Aur. Această sărbătoare își are originea în conflictele apărute în timpul domniei împăratului Alexie Comnen, care a preluat conducerea în anul 1081, după împăratul Botaniat.
Cu ocazia acestei perioade, s-a generat o dispută între cei mai respectați și virtuoși oameni ai vremii. Unii îl considerau pe Vasile cel Mare ca fiind cel mai înalt în învățătură, argumentând că el a pătruns esența naturii prin cuvânt, asemănându-se astfel îngerilor, și că era cunoscut pentru fermitatea sa, nefiind ușor de înduplecat. Pe de altă parte, Ioan Gură de Aur era desconsiderat de unii, care susțineau că el era prea indulgent, promovând pocăința cu o abordare mai blândă.
Alții, însă, îl lăudau pe Ioan Gură de Aur, afirmând că învățăturile sale erau mai accesibile și că reușea să îndrepte oamenii spre pocăință prin farmecul discursului său. Aceștia susțineau că Ioan depășea prin eloquență și dulceață pe Vasile și Grigorie. Existau, de asemenea, susținători ai lui Grigorie, care considerau că el se ridica deasupra tuturor prin frumusețea și profunditatea cuvintelor sale, întrecând chiar și învățăturile marilor filozofi elini.
Astfel, comunitatea s-a împărțit în grupuri: unii se identificau ca ioanieni, alții ca vasilieni sau grigorieni, generând controverse în numele acestor sfinți. Cu timpul, după câțiva ani, acești sfinți s-au arătat arhiereului Ioan, păstorul cetății Evhaitenilor, un om înțelept și bine cunoscut în învățăturile elinești.
Sfinții le-au comunicat că, în realitate, sunt uniți în fața lui Dumnezeu și că nu există rivalitate între ei. Fiecare dintre ei, îndemnați de Duhul Sfânt, au contribuit la scrierea unor învățături menite să conducă oamenii spre mântuire. Au subliniat că nu există o ierarhie între ei și că, invocându-l pe unul dintre ei, vin și ceilalți doi. Sfinții au cerut să se pună capăt disputelor și să se promoveze unirea, având ca scop să ajute oamenii la mântuire.
După ce au transmis aceste mesaje, sfinții au dispărut în lumina divină, lăsând în urmă un apel pentru unitate și comuniune în credință.
Viața și Trăirea Sfinților
Ioan Evhaitul, un om deosebit, s-a ridicat în urma poruncilor sfinților, reușind să calmeze mulțimea și să aplaneze conflictele, fiind cunoscut pentru viața sa virtuoasă. Acesta a instituit o sărbătoare a Bisericii, dedicată sfinților, având în vedere că luna ianuarie îi onorează pe trei sfinți: Vasile cel Mare pe 1, Grigorie de Nazianz pe 25 și Ioan Gură de Aur pe 27. Astfel, în data de 30 ianuarie, el a decis să sărbătorească acești sfinți împreună, ornând ceremonia cu canoane, tropare și cuvinte de laudă, respectând tradițiile stabilite. Se pare că această alegere a fost binecuvântată de sfinți, având în vedere abundența laudei dedicate lor, care a depășit tot ce s-a realizat până atunci și se va mai realiza în viitor.
Descrierea Fizică a Sfinților
Sfinții au fost descriși astfel: Ioan Gură de Aur era de statură mică și subțire, cu un cap mare, ridicat deasupra umerilor, nasul lung și nările late. Fața sa era galbenă, dar cu nuanțe de alb, având ochi mari și adânci, care îi conferau o expresie veselă, în ciuda unei aparente melancolii. Fruntea sa era lată și fără păr, cu numeroase cute, iar barba era mică și rară, de culoare căruntă. Era cunoscut pentru abilitatea sa de a depăși orice filosof elin în privința adâncimii gândurilor și frumuseții exprimării. A tâlcuit Sfânta Scriptură și a propovăduit Evanghelia cu o eficiență rar întâlnită, încât mulți credeau că, dacă el nu ar fi existat, Hristos ar fi trebuit să se reîntoarcă pe pământ. A trăit 63 de ani, conducând Biserica timp de șase ani.
Vasile cel Mare era un bărbat înalt și drept, cu o constituție slabă și o față închisă la culoare. Avea nasul ușor plecat, sprâncene arcuite și o frunte care trăda gânduri profunde. Obrazul său era lunguieț, cu tâmple adâncite și o barbă căruntă, dar lungimea acesteia era moderată. Scrierile sale au depășit nu doar pe cele ale contemporanilor săi, ci și pe cele ale înțelepților din trecut. Era bine versat în toate formele de învățătură și a integrat filosofia în operele sale, crescându-și astfel cunoștințele despre tainele divine. A fost hirotonit episcop la vârsta de 40 de ani și a condus Biserica timp de cinci ani.
Sfântul Grigorie, cunoscut și ca Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu, avea o statură medie, cu o față palidă dar zâmbitoare. Nasul său era lat, iar sprâncenele drepte îi dădeau o expresie blândă. Unul dintre ochii săi era mai puțin vesel din cauza unui semn de lovitură, iar barba, deși nu foarte lungă, era destul de deasă și cu margini gălbui. Era pleșuv și avea părul alb, completând astfel imaginea sa de om virtuos și înțelept.
Pomenirea Sfântului Grigorie Teologul
Se cuvine să spunem despre Sfântul Grigorie că, dacă ar fi fost creată o icoană sau o statuie ce ar fi întruchipat toate virtuțile, aceasta ar fi trebuit să-l reprezinte pe el. Strălucirea viețuirii sale a depășit-o pe cea a tuturor celor iscusiți în fapte. A atins o înălțime deosebită în teologie, reușind să convingă pe toți prin înțelepciunea cuvintelor și învățăturilor sale, motiv pentru care a câștigat numele de teolog, adică „Dumnezeu cuvântătorul”. A trăit pe pământ timp de optzeci de ani și a păstorit Biserica din Constantinopol timp de doisprezece ani.
Cu rugăciunile acestor trei ierarhi, Hristoase Dumnezeul nostru, și cu ale tuturor sfinților, surpă și risipește ereziile; păzește-ne în unire și în pace și ne învrednicește de împărăția Ta cea cerească, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.
Pomenirea Sfântului Ipolit, Papă al Romei
În această zi se face pomenirea Sfântului Ipolit, papă al Romei, și a altor sfinți martiri care au suferit împreună cu el: Censurin, Aura (cunoscută și sub numele de Hrisi), Felix, Maxim, Erculin, Venerie, Stirachin, Mina, Comod, Ermis, Mavru, Eusebiu, Rustic, Monagriu, Amandin, Olimpiu, Cipru, Teodor, Tribun, Maxim preotul, Arhelau diaconul, Cvirin episcopul și Savain. Acești sfinți mucenici au trăit pe vremea împăratului Claudiu, avându-l pe Ulpius Romil ca locțiitor.
Censurin, un magistrat iubit de împărat, a ascuns și a protejat creștinii, dar a fost descoperit și închis. În închisoare, prin învierea unui mort, a reușit să convertească toți soldații prezenți la Hristos. La porunca împăratului, toți au fost decapitați. Împreună cu ei a fost executată și fericita Hrisi, precum și slujitorul ei, Savain, care suferise multe chinuri pentru că îi ajuta pe sfinți.
Aflând despre aceste suferințe, papa Ipolit a simțit o mare râvnă dumnezeiască și a mers să-l mustre pe tiran. Acesta, furios, i-a supus pe el și pe preoți, diaconi și episcopi la chinuri, iar apoi i-a aruncat în adâncurile mării, unde și-au găsit sfârșitul.
Pomenirea Sfântului Teofil cel Nou
În această zi se face și pomenirea Sfântului mucenic Teofil cel Nou. Acest sfânt era din Constantinopol și deținea rangul de senator în timpul împăraților ortodocși Constantin și Irina, care au cinstit sfintele icoane în anul 787. Teofil a condus flota împotriva saracinilor și a obținut victorii inițiale. Însă, din cauza trădării unor voievozi mai mici, a fost capturat de saracini după ce a rămas singur. A fost ținut în închisoare timp de patru ani și a fost obligat să renunțe la Hristos, dar neacceptând acest lucru, a fost decapitat.
Pomenirea noului mucenic Teodor Militineul
Această zi este marcată și de pomenirea noului mucenic Teodor Militineul, care a mărturisit în Militina în anul 1704. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
