Pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Nestor
Pe data de 27 a acestei luni, se face pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Nestor. Acesta, un tânăr frumos și curajos, era cunoscut de Sfântul Mucenic Dimitrie. A alergat spre locul unde se afla Sfântul Dimitrie, căzând la picioarele lui și spunând: „Robul lui Dumnezeu, vreau să mă lupt cu Lie; roagă-te pentru mine, chemând numele lui Hristos.” Sfântul l-a însemnat cu semnul cinstitei Cruci și i-a răspuns: „Și pe Lie vei birui și pentru Hristos vei mărturisi.”
Nestor s-a îndreptat spre locul de luptă, iar Maximian, văzându-l, a exclamat: „Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!” Apoi, s-a angajat în luptă cu temutul ucigaș Lie, reușind să-l înfrângă cu o lovitură fatală în inimă. Împăratul, tulburat de această întâmplare, a ordonat uciderea Sfântului Dimitrie cu sulițele, considerându-l responsabil pentru moartea lui Lie, iar pe Sfântul Nestor l-a condamnat la moarte prin decapitare.
Pomenirea Sfintei Capitolina și Erotiida
În aceeași zi, se mai pomenește și despre Sfintele Mucenite Capitolina și Erotiida. Acestea au trăit în timpul împăratului Diocletian, sub conducerea guvernatorului Zilichinhie din Capadocia. Capitolina, de neam nobil și bogată, a decis să-și împartă averea săracilor și, iertându-și robii, a avut curajul să se prezinte în fața guvernatorului, mărturisindu-și credința creștină. A fost întemnițată, iar a doua zi a fost decapitată. Erotiida, roaba ei, a aruncat cu pietre în eparh și, ca urmare, a fost bătută cu toiege. Cu ajutorul lui Hristos, a fost vindecată, iar și ea a fost condamnată la moarte prin decapitare.
Pomenirea Patriarhului Chiriac și a Sfintei Procla
În aceeași zi, se mai pomenește și despre Sfântul Chiriac, patriarhul Constantinopolului, precum și despre Sfânta Procla, soția lui Pilat. Există o poveste legată de ivireni (georgieni), despre cum au aflat de dumnezeiască putere prin intermediul unei femei roabe. În vremea împăratului Constantin cel Mare, o femeie care trăia în robie, deși avea o viață de sihastru, a fost adusă în fața ivirenilor. Aceștia, lipsiți de îndemânarea doctoricească, obișnuiau să se întrebe unii pe alții despre leacurile bolilor.
O altă femeie a mers la această roabă, având un copil bolnav, și a întrebat-o ce să facă. Roaba a pus copilul în patul său și s-a rugat lui Dumnezeu pentru vindecarea lui. Dumnezeu, cunoscând cele ascunse ale inimii, a împlinit cererea ei, iar copilul a fost vindecat. Această minune a ajuns la cunoștința împărătesei ivirenilor, care, având și ea o boală grea, a trimis să o cheme pe roabă. Cu toate acestea, aceasta, smerită, nu a vrut să se prezinte, considerându-se nevrednică să meargă la împărăteasă.
Într-un gest de umilință, împărăteasa a coborât și a mers ea însăși la roabă. Aceasta a făcut loc pentru ca împărăteasa să se așeze pe patul ei modest, unde pusese și copilul, aducând o rugăciune în loc de ierburi pentru leacul bolii. Împărăteasa, fiind vindecată, a dorit să-i ofere aur, argint și haine.
Minunea Mântuirii și Zidirii unei Biserici
O femeie deosebită a fost eliberată de o boală gravă, iar în semn de recunoștință pentru ajutorul divin primit, a cerut să construiască o biserică în cinstea lui Dumnezeu, cel care a salvat-o. Deși împarateasa a fost impresionată de dorința acestei femei și a mers să-l informeze pe împărat despre minunea petrecută, acesta nu a fost de acord cu zidirea lăcașului de cult.
La scurt timp după discuția cu împarateasa, împăratul a ieșit la vânătoare, dar în mijlocul activității a fost lovit de o stare de confuzie. În acel moment, și-a amintit de neascultarea sa față de Dumnezeu și a strigat către El, solicitând ajutor. Imediat după ce a făcut această rugăciune, s-a vindecat de întunecarea care îl copleșise.
Împăratul, recunoscător pentru ajutorul divin, a mers la femeia care a cerut construcția bisericii și, îndemnat de ea, a început lucrările necesare. Femeia a contribuit semnificativ la planificarea și realizarea acestui proiect, iar în momentul în care biserica a fost aproape finalizată, a simțit nevoia de a aduce și preoți care să slujească acolo. Astfel, ea a convins împăratul să trimită o solie la împăratul roman, cerând învățători de credință dreaptă.
Împăratul Constantin a primit cu bucurie solicitarea și, în semn de recunoștință, a trimis un om de seamă, un arhiereu plin de înțelepciune și credință. Acesta a adus mesajul divin și a început să propovăduiască credința creștină, întorcându-i pe oameni spre adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu, botezându-i și zidind noi biserici. Astfel, întreaga țară a fost îndreptată spre cunoașterea divină.
Pomenirea Preacuviosului Părinte Dimitrie
În aceeași zi, se face și pomenirea Preacuviosului Părinte Dimitrie cel Nou de la Basarabi. Acest sfânt a trăit în perioada împăraților bulgari evlavioși, provenind dintr-un sat numit Basarabi, situat pe malul apei Lomului. La început, el a fost păstor de animale, dar, realizând efemeritatea lucrurilor lumești, a ales să se retragă într-o peșteră din apropiere, unde s-a călugărit într-o mănăstire.
Fiecare zi a fost pentru el o luptă spirituală, dedicându-se postului, rugăciunii și privegherii. Datorită devotamentului său, a primit darul facerii de minuni. Cu o profundă conștiință, a știut momentul în care sufletul său urma să părăsească trupul, alegând să se retragă între două pietre, unde și-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu.
După o lungă perioadă, a venit o viitură pe apa Lomului, care a dus cu sine lemnele și pietrele din jur. În acele momente, pietrele în care se afla moștenirea sfântului s-au prăbușit în apă, iar astfel, s-au păstrat amintirea și cinstirea acestui mare sfânt.
Descoperirea Sfântului Dimitrie la Basarabi
Într-o vreme de mare tulburare, un înger al Domnului s-a arătat în vis unei tinere, fiica unui credincios care suferea de un duh necurat. Îngerul i-a spus: „Dacă părinții tăi mă vor scoate din apă, eu te voi tămădui.” A doua zi, fata a povestit visul părinților săi, iar aceștia, alături de preoți și alți oameni, s-au adunat pentru a merge la locul menționat, unde o lumină strălucea des, fiind considerată o comoară. Aici, au descoperit sfântul, așa cum a prezis îngerul, întreg și strălucitor ca soarele. L-au luat și l-au dus în sat, iar vestea despre descoperirea sfântului s-a răspândit rapid, ajungând și la urechile domnitorului de la București, care a trimis imediat preoți și boieri să-l aducă la biserica Curții Domnești.
Călătoria către București
Trimisii au sosit la Basarabi, au ridicat sfântul și au pornit spre București. Ajungând aproape de Rusi, la o fântână, sfântul a refuzat să înainteze. Văzând această minune, preoții și boierii nu știau ce să facă. S-au sfătuit și au decis să înjughie doi juninci tineri, pentru a descoperi voința sfântului. Spre uimirea tuturor, sfântul s-a întors imediat la Basarabi, rămânând în mijlocul satului. Preoții și boierii s-au întors la București și au relatat cele întâmplate.
Construirea bisericii
Domnitorul a hotărât să construiască o biserică în cinstea Cuviosului Dimitrie la Basarabi, unde sfântul a fost așezat. Aici, sfântul a săvârșit numeroase minuni pentru cei care au venit cu credință. Deși satul era mic și lipsit de oameni de știință, au fost consemnate câteva dintre minunile sale de către cei care le-au văzut.
Minuni și credință
Printre martorii acestor minuni se numără două surori, Aspra și Ecaterina, din satul Cernavoda, care au construit o biserică frumoasă, dedicată Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Ele și-au dorit să obțină o mică parte din moaștele Sfântului Dimitrie pentru a le aduce în biserica lor. Cu smerenie, s-au închinat sfântului și, în taină, au luat o mică bucățică din moaștele sale. Însă, când au vrut să plece, caii nu s-au putut mișca din loc, în ciuda insistențelor vizitatorilor. Realizând pricina, surorile au coborât din căruțe, au alergat plângând la sfânt, au pus partea de moaște la locul ei și s-au rugat pentru iertare, reușind, în cele din urmă, să se întoarcă acasă cu pace.
Vizita mitropolitului
Într-o altă ocazie, mitropolitul Târnovului, Nichifor, a venit cu sinodia sa pentru a se închina moaștelor Sf. Dimitrie. După ce s-a închinat și a sărutat sfintele moaște, s-a așezat pe un scaun, având intenția de a continua tradiția de venerare a sfântului.
Minuni și Întâmplări cu Sfintele Moaște ale Sfântului Dimitrie
Într-o zi, în timp ce membrii sinodului se aflau la închinare la sfintele moaște, un monah pe nume Lavrentie a fost ispitit să rupă o mică bucată din acestea. Rămânând cu gura căscată, a atras atenția tuturor celor din jur, care nu înțelegeau ce s-a întâmplat. Mitropolitul, observându-l, i-a poruncit să se depărteze, pentru a permite și altora să se închine. Monahul, mut și lipsit de cuvinte, s-a retras puțin de la sicriul sfântului. După ce toți au ieșit, el a căzut în genunchi, plângând și rugându-se sfântului, cerându-și iertare. Atunci, limba i s-a dezlegat și a început să vorbească din nou. Ulterior, s-a dus la mitropolit și i-a povestit cele întâmplate. Mitropolitul i-a spus: „O, omule, cum nu te-ai gândit că, dacă ar fi fost să împărțim moaștele tuturor celor ce vin să se închine, până acum nu ar fi rămas nimic? Caută să te căiești pentru greșeala ta față de Dumnezeu și față de sfânt.”
Un alt exemplu de minunile sfântului se leagă de episcopul Ioanichie al Preslaviei, care, în urma unei boli grave, a fost purtat de patru oameni până la biserica Sfântului Dimitrie. Aici, fiind așezat în lăcașul sfânt, s-a slujit Sfânta Liturghie, iar după trei ore, episcopul s-a ridicat sănătos, umblând pe picioarele sale și lăudându-l pe sfânt pentru ajutorul primit. Aceste minuni, precum și altele, nu au fost consemnate din cauza neștiinței locuitorilor din acea vreme.
Război și Protecția Sfantului
În anii 1769 și 1774, în contextul războiului dintre Imperiul Rus și Poarta Otomană, trupele ruse, conduse de generalul Petru Salticov, au trecut Dunărea, atacând mai multe localități, inclusiv satul Basarabi, unde se aflau moaștele sfântului. Generalul a intenționat să le transporte în Rusia. Un evlavios creștin, Hagi Dimitrie, aflat în apropierea generalului, a intervenit cu rugămintea de a nu înstrăina sfintele moaște, ci de a le oferi țării ca răsplată pentru suferințele cauzate de război. Generalul a fost impresionat de argumentele sale și a decis să le dăruiască țării.
Poporul a primit moaștele cu mare cinste și evlavie, așezându-le în biserica mare a sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei, în vremea mitropolitului Chir Grigorie. Imediat, oamenii au simțit protecția și ajutorul sfântului, iar războiul dintre ruși și turci s-a oprit, iar epidemia de ciumă a fost stăvilită. Cei care se încred în sfânt primesc ajutor și binecuvântare, iar prin rugăciunile lui, Dumnezeu miluiește și mântuiește pe toți cei ce se întorc cu credință către el, acum și în veci. Amin.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
