Pomenirea Sfintilor Mucenici Achepsima, Iosif și Aitala
În această lună, pe data de 3, se sărbătoresc Sfinții Mucenici Achepsima, Iosif și Aitala. Aceștia au trăit în timpul împăratului persan Sapor și al împăratului roman Constantin cel Mare. Sfântul Achepsima, episcop al orașului Anita, avea optzeci de ani când a fost arestat și a fost supus cercetării în fața marelui stolnic Andrahoshar. În urma interogatoriului, el a fost bătut cu toiege din trandafir. Sfântul Iosif a fost, de asemenea, supus unor torturi inumane, atât de severe încât carnea i s-a risipit până la oase. Sfântul Aitala a fost legat și bătut atât de mult încât s-a dezlegat din încheieturi. După aceste suferințe, Sfântul Achepsima a fost supus unei bătăi de către treizeci de soldați, în urma căreia și-a dat sufletul. Iosif a fost spânzurat cu capul în jos și ucis cu pietre, iar Aitala a fost și el spânzurat, după ce a suportat bătăi din partea a patruzeci de soldați, sfârșind astfel în mâinile lui Dumnezeu.
Pomenirea Sfintirii Bisericii Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe
În aceeași zi, se sărbătorește și sfințirea bisericii dedicată Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe din Lida, marcând așezarea sfintele sale moaște în această biserică. Gheorghe, un mare mărturisitor al lui Hristos, a trăit în timpul împăratului Diocletian. Provenind dintr-o familie cu rădăcini nobile, tatăl său era capadocian, iar mama sa palestiniană, el a avut parte de o educație aleasă și de o formare deosebită. Datorită curajului său în războaie, a fost numit tribun de către Diocletian, având în acea perioadă o vârstă fragedă. Ulterior, pentru vitejia sa, a fost promovat la rangul de comite, ascunzându-și până atunci credința creștină.
La vârsta de douăzeci de ani, Gheorghe a rămas orfan de tată, iar după moartea mamei sale, a moștenit o mare avere. Observând persecuțiile împotriva creștinilor și dorind să schimbe soarta acestora, a decis să împartă averea sa săracilor și să se declare public creștin. Astfel, după ce a donat bunurile sale, a venit la Diocletian, proclamându-și credința în Hristos, ceea ce a atras atenția asupra sa în fața divanului imperial.
Martiriul și Credința Sfântului Gheorghe
Într-o perioadă de persecuție, Sfântul Gheorghe a fost supus la suferințe nemăsurate din cauza credinței sale. Cu toate acestea, prin harul lui Hristos, el a reușit să atragă la credința în Hristos pe împărăteasa Alexandra, soția lui Diocletian, precum și pe Glicherie și Atanasie. Prin numeroasele sale minuni, el a adus o mulțime de oameni la credința în Dumnezeu.
Încercările și Vedenia
Ca urmare a acestor fapte, a fost întemnițat la ordinele lui Diocletian și legat cu lanțuri de fier. În noaptea aceea, Hristos i s-a arătat în vedenie, vestindu-i bunătățile ce îl așteptau. Recunoscător, a mulțumit lui Dumnezeu și a cerut paznicului temniței să îl lase să intre, iar acesta, văzându-l pe stăpânul său în lanțuri, s-a lăsat copleșit de tristețe. Sfântul l-a încurajat, îndemnându-l să aibă inimă tare, și i-a povestit despre vedenie. De asemenea, i-a poruncit să îi ia trupul și diata pe care o pregătise înainte de a fi prins, pentru a le duce în Palestina, îndemnându-l să se teamă de Dumnezeu și să îndeplinească toate cele scrise în diată.
Martiriul și Moștenirea
După ce robul său a promis că va îndeplini toate poruncile, a primit binecuvântarea și iertarea sfântului și a plecat. A doua zi, Sfântul Gheorghe a fost din nou adus în fața judecătorului, refuzând să jertfească idolului Apolon. Cu rugăciunile sale, a distrus idolii din templu, iar ca urmare, a fost decapitat. Robul său a luat trupul său cinstit împreună cu diata și l-a dus în Palestina, unde, alături de alți creștini, l-au îngropat cu multă cinste.
Construirea Bisericii și Pomenirea Sfântului
După o scurtă perioadă, credința dreaptă a strălucit, iar împăratul Constantin, împreună cu mucenicul Gheorghe, a înălțat o biserică frumoasă în numele sfântului în Lida. Trupul său, care se afla într-un loc modest, a fost mutat acolo pentru a fi cinstit. În această biserică, au început să izvorască minuni și daruri, și astfel, Biserica lui Dumnezeu a decis ca, în fiecare an, în aceeași zi, să fie sărbătorită aducerea moaștelor Sfântului Mucenic Gheorghe, întru slava lui Hristos, adevăratul nostru Dumnezeu.
Pomenirea Preacuviosului Părinte Achepsima
În aceeași zi, se face pomenirea Preacuviosului Părinte Achepsima, care a trăit în vremea lui Teodosie cel Mare, în anul 382, și s-a retras în singurătate pentru a se dedica rugăciunii și meditației.
Viața și Moartea Preacuviosului Părinte
A petrecut șaizeci de ani într-o peșteră, fără să fie observat sau să comunice cu altcineva. Cu gândul îndreptat către Dumnezeu, își găsea mângâierea în credința sa. Locul în care trăia nu era săpat drept, ci avea o formă înclinată, similară cu cea a unei vii. Hrana sa constă în linte înmuiată în apă, iar apă își aducea de două ori pe săptămână dintr-un izvor apropiat, fără a fi văzut de nimeni. Acest om, săvârșind multe minuni și primind cu smerenie preoția, s-a mutat în pace către Domnul.
Pomenirea Sfinților
În aceeași zi, se face pomenirea Preacuviosului Părinte al nostru și mărturisitorul Teodor, episcopul Arghirei, și a Sfinților Mucenici Sever, Androna, Teodot și Teodota, care au suferit moarte martirică prin sabie. De asemenea, se sărbătorește și Preacuviosul Părinte Ilie, care s-a stins în pace.
Tot în această zi, se pomenesc Sfinții Nouă Mucenici, care au fost martirizați prin sabie, și cei douăzeci și opt de Mucenici, care au suferit moartea în foc. De asemenea, se amintește și de Sfântul Ahemenid, un marturisitor persan.
Povestea lui Ahemenid
Ahemenid a trăit în timpul regelui persan Izdigherd, fiul lui Gororan, și în vremea împăratului roman Teodosie cel Mic, în jurul anului patru sute zece. Provenind dintr-o familie nobilă, a ales să renunțe la credința tatălui său, îmbrățișând credința în Hristos. Când împăratul a aflat, a încercat cu disperare să-l întoarcă la vechea credință, dar, nereușind, l-a privat de bogățiile sale, de haine și de cinste, obligându-l să fie târât gol de către camilele oastei sale, având doar o centură în jurul taliei.
După o perioadă, împăratul l-a văzut pe Ahemenid, ars de soare și plin de praf, și și-a amintit de slava pe care o avea. A poruncit să-i fie adusă o cămașă, dar Ahemenid, umplut de râvnă, a sfâșiat cămașa, aruncând-o împăratului și afirmând că nu-și va abandona credința pentru o simplă haină. Uimit de îndrăzneala sa, împăratul l-a alungat gol din palat.
Ahemenid a dus o viață de evlavie și temere de Dumnezeu, adormind în pace și primind cununa mărturisirii. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
