Sărbătoarea unui sfânt celebrat astăzi! Mulți români îi poartă numele.

0:00

Pomenirea Sfântului Mucenic Sebastian și a Sfinților Mucenici

În ziua de 18 a acestei luni, Biserica Ortodoxă îi pomenește pe Sfântul Mucenic Sebastian și pe soția sa Zoe, alături de alți sfinți mucenici precum Tranchilin, Nicostrat, Claudie, Castor, Tiburtie, Castul, Marcelin și Marcu. Sebastian, originar din orașul Milano, a fost senator în perioada împăraților Dioclețian și Maximian și a avut un rol important în răspândirea credinței creștine.

Marcelin și Marcu, frații și oameni de vază, au fost închiși pentru o perioadă îndelungată, fiind supuși unor chinuri severe și amenințați cu moartea. În încercarea de a-i salva, tatăl lor, Tranchilin, și mama lor, Maria, au plâns și s-au rugat, dar Sebastian, cu multă îndrăzneală, s-a prezentat pentru a-i întări în credință. El a reușit nu doar să-i susțină pe frați, ci și să-l convertească pe tatăl lor, Tranchilin, care, în urma învățăturilor lui Sebastian, a acceptat credința creștină și a renunțat la idolatrie.

În scurt timp, Tranchilin a cerut ajutorul lui Sebastian și al preotului Policarp, dorind să fie eliberat de o boală. După ce a fost vindecat, s-a botezat, iar episcopul Galu i-a hirotonit pe Marcelin și Marcu ca diaconi și pe Tranchilin ca preot. Sebastian a fost numit apărător al Bisericii. Din nefericire, prigoana împotriva creștinilor a dus la capturarea și supunerea la chinuri a lui Nicostrat, Claudie, Castor, Tiburtie, Castul și Zoe, care și-au pierdut viața în numele credinței.

În același timp, Sfântul Sebastian a fost chemat de împăratul Dioclețian pentru a fi interogat. A mărturisit cu fervoare credința sa și, ca urmare, a fost supus la torturi cumplite, fiind străpuns de săgeți și bătut cu ciomege, înainte de a fi tăiat în bucăți, împlinindu-și astfel destinul martiric.

Pomenirea Sfinților Patermutie, Coprie și Alexandru

Tot în această zi, se celebrează și pomenirea Sfinților Patermutie, Coprie și Alexandru, pustnici din Egipt. Patermutie, la început păgân și lider al unei bande de hoți, a experimentat o profundă căință, fiind ulterior botezat și retrăgându-se în deșert. A dedicat restul vieții sale îngrijirii celor bolnavi și înmormântării celor decedați. Datorită nevoințelor sale, a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni.

Preotul Coprie, martor al vieții lui Patermutie, a consemnat faptele acestuia, iar povestirile sale au ajuns la preotul Rufin, care le-a transmis episcopului Paladie din Hellenopolis, ce le-a inclus în lucrarea sa „Istoria Lausiacă”. Într-o dispută cu un eretic maniheu, Sf. Coprie a propus o încercare prin foc pentru a dovedi adevărata credință, dar ereticul a refuzat să participe, demonstrând astfel lipsa de curaj în fața credinței autentice.

Miracolul Sfântului Coprie

În mijlocul flăcărilor, Sfântul Coprie a reușit să rămână nevătămat, iar oamenii l-au lăudat pentru credința sa. Într-un act de răzbunare, ereticul a fost aruncat în foc, dar a sărit afară, ars și pârjolit. Încercând să scape, a fost prins din nou de mulțime și împins înapoi în flăcări. Cu toate acestea, Sfântul Coprie a intervenit, liniștind mulțimea și lăsându-l pe eretic să se retragă.

Pomenirea Sfântului Mucenic Eviot

În aceeași zi, se commemoră și Sfântul Mucenic Eviot, care a trăit în timpul împăraților Dioclețian și Maximian. Originar din Opsichiu, Eviot a fost cunoscut pentru viața sa virtuoasă și pentru minunile pe care le realiza, aducând astfel mulți oameni la credința în Hristos. A suferit numeroase încercări din partea elinilor, fiind lipsit de bunuri, închis și bătut, dar a rămas neclintit în credință. A botezat mulți convertiți în biserica sfințită de Sfinții Apostoli Pavel și Sila.

Leontie, ighemonul Cizicului, l-a adus pe Eviot în fața sa, supunându-l din nou la torturi, dar acesta a rămas nevătămat. A fost aruncat în temniță, unde a continuat să săvârșească minuni, convertind mulți elini la creștinism. Tiranul, furios din cauza succesului său, a ordonat ca Eviot să fie ucis de gladiatori, dar aceștia au fost loviți de întuneric și s-au atacat între ei. Eviot a scăpat nevătămat și a fost dus din nou în închisoare. Aflând că împăratul Constantin cel Mare a declarat război tiranului, acesta a ordonat eliberarea tuturor prizonierilor, iar Eviot s-a întors acasă, trăind încă cinci ani înainte de a se adormi în pace.

Pomenirea Cuviosului Părintelui Flor

Tot în această zi, este comemorat și Cuviosul Părintele nostru Flor, episcopul Aminsului. Acesta a trăit în Constantinopol pe vremea împăraților Justin cel Nou, Tiberie și Mauriciu. Tatăl său, de asemenea pe nume Flor, și mama sa, Eufimia, i-au insuflat valori creștine. Flor a fost un om erudit, cunoscând atât științele elinești, cât și Sfânta Scriptură. A început ca scriitor împărătesc, avansând ulterior la rangul de patrician. După moartea soției și copiilor săi din cauza ciumei, a dus o viață de călugăr într-una dintre moșiile sale din Anaplu. Datorită virtuților sale, a fost ales episcop al Aminsului, conducând turmă cu înțelepciune și realizând numeroase minuni, înainte de a se muta la Domnul.

Comemorarea altor sfinți

În aceeași zi, se pomenesc și Sfinții Mucenici Foca și Ermil, care au primit moarte martirică prin sabie. De asemenea, se comemorează Sfinții Mucenici Zaheu, diaconul, și Alfie, citețul, care au suferit în Cezareea. Totodată, este pomenită și Sfânta Sofia, făcătoare de minuni, precum și sfințirea bisericii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Halcopratia. În cele din urmă, se aduce omagiu Cuviosului Părinte Mihail Sincelul, un mărturisitor din Ierusalim, fiul unor părinți binecredincioși.

Viața și Mărturisirea Sfântului Mihail

Înțelepciunea elinilor și a creștinilor a fost adesea asociată cu viața solitară. După moartea tatălui său, mama lui Mihail și fiicele acesteia s-au retras într-o mănăstire, unde s-au călugărit. Mihail a ales să se alăture mănăstirii Sfântului Sava, unde a fost tuns călugăr. Aici, el a dus o viață plină de fapte bune, plăcând lui Dumnezeu prin nevoințele sale ascetice. Datorită acestei devotări, a fost învrednicit cu harul preoției.

După un timp, Mihail s-a retras într-o peșteră liniștită, unde a fost vizitat frecvent de Teodor și Teofan, mărturisitori și filozofi renumiți. Episcopul Ierusalimului l-a hirotonit pe Mihail ca sincel, iar pe Teodor și Teofan ca preoți.

Confruntarea cu Erezia din Roma

Într-o perioadă ulterioară, o erezie a apărut în Roma. Episcopul Ierusalimului a primit cereri din partea romanilor de a trimite persoane competente pentru a soluționa problema. Astfel, Mihail, împreună cu frații Teodor și Teofan, a fost trimis în Roma cu această misiune. De asemenea, au fost instruiți să transmită scrisori sinodale împăratului Leon Armeanul, cunoscut pentru opunerea sa față de sfintele icoane, și patriarhului Teodot din Constantinopol.

Cei trei călugări au îndeplinit cu dăruire sarcina primită, aducând învățături celor ce contestau sfintele icoane. Însă, la ordinul împăratului, au fost supuși la torturi severe și închiși. Deoarece nu s-au supus învățăturilor greșite, au fost din nou bătuți. Teodor și Teofan au fost condamnați la surghiun, iar Mihail, împreună cu fratele său Iov, a fost închis în pretoriu.

Eliberarea și Ultimii Ani

Din acea închisoare, Mihail a fost trimis, împreună cu ucenicul său, într-o mănăstire din Plusiada, fiind legat cu lanțuri grele de Mihail Cepeleagul. Datorită suferințelor îndurate și a vârstei înaintate, sănătatea sa s-a deteriorat, însă Mihail a rămas neclintit în credință, asemenea unui diamant. După ascensiunea pe tron a împăraților Teodora și Mihail, care au permis cinstirea liberă a icoanelor, toți cei surghiuniți au fost chemați înapoi și au primit funcții importante.

Împărăteasa l-a invitat pe Mihail să devină patriarh al Constantinopolului, dar el a refuzat, iar scaunul a fost ocupat de Sfântul Metodie. Mihail a fost, în cele din urmă, cinstit cu titlul de sincel și a primit în administrare cea mai mare mănăstire din țară. După o viață trăită în ascultare și plăcere față de Dumnezeu, Mihail a trecut la cele veșnice la vârsta de 85 de ani, în ziua de 18 decembrie.

Pomenirea Sfântului Modest

În aceeași zi, este celebrată și pomenirea Sfântului Modest, arhiepiscopul Ierusalimului. Acesta s-a născut din părinți ortodocși în orașul Sebastia. Tatăl său, Eusebiu, și mama sa, Teodula, au fost binecuvântați cu un fiu după 40 de ani de căsătorie. Nașterea acestui mare părinte a adus bucurie și împlinire în viața lor.

Viața și Mucenicia Sfântului Modest

Tatăl lui Modest a fost denunțat lui Maximian pentru credința sa creștină, fiind astfel întemnițat. Aflând de soarta lui, Teodula, mama lui, s-a îndreptat spre închisoare împreună cu copilul. În acel loc, cei doi s-au rugat fierbinte, predându-și sufletele în mâinile îngerilor, devenind astfel mucenici prin voința lor. Paznicii închisorii i-au descoperit decedați, cu excepția copilului, care a fost găsit viu. Acesta, având doar cinci luni, a fost adus în fața lui Maximian. Între văzând frumusețea copilului, împăratul l-a încredințat unui senator, dorind să-l crească bine pentru a deveni vrednic să slujească zeului Zeus.

Pe parcursul creșterii, fericitul Modest a descoperit identitatea părinților săi, precum și sacrificiul acestora pentru Hristos. La vârsta de 13 ani, a întâlnit un dascăl creștin care i-a insuflat dreapta credință, iar Modest s-a atașat profund de aceasta. Cu toate acestea, îl apăsa gândul de a trăi printre elini. Într-o zi, împăratul Maximian a poruncit ca toți să aducă jertfe idolilor. Atunci, Modest s-a dus la mormântul părinților săi și s-a rugat sincer pentru a fi eliberat din mâinile elinilor și pentru a fi învrednicit de dumnezeiescul Botez.

Pe drum, un argintar din Atena l-a întâlnit și l-a luat cu el. În călătoria lor, Modest a săvârșit diverse minuni. Odată ajunși la Atena, a fost dus la arhiereu pentru a fi inițiat în tainele credinței și pentru a fi botezat. În timpul Botezului, argintarul a observat că un stâlp de foc s-a pogorât din cer, așezându-se pe capul celui care se boteza. După ceremonie, Modest a vindecat, prin rugăciuni și atingerea mâinii, fratele argintarului de o maladie gravă și a scos un demon dintr-un alt bărbat. Ulterior, atât argintarul, cât și soția lui au decedat, iar Modest a fost inclus în testament ca moștenitor, alături de fiii argintarului.

Cu toate că a primit această moștenire, fericitul a ales să o dăruiască fiilor argintarului și s-a retras în locuri pustii, trăind în schimnicie. Fiii argintarului, invidioși pe cinstea lui, l-au convins să plece cu ei în călătorii comerciale. În Egipt, l-au vândut ca rob unui păgân, unde a îndurat multe suferințe timp de șapte ani. Prin rugăciunile sale, a reușit să-l convertească pe stăpânul său, îndrumându-l spre botez și vindecându-l de o boală gravă. După moartea acestuia, Modest s-a îndreptat spre Mormântul Domnului și, ulterior, s-a dus la Muntele Sinai, unde a continuat să slujească lui Dumnezeu și a săvârșit numeroase minuni.

După trecerea în neființă a arhiereului Ierusalimului, Modest a fost hirotonit arhiereu al Ierusalimului, având parte de o revelație divină. În acest rol, a realizat multe minuni. Fiii argintarului, care veniseră la Ierusalim pentru afaceri și nu știau cine este el, nu doar că nu au fost pedepsiți pentru acțiunile lor anterioare, dar Modest i-a primit cu căldură, oferindu-le ospitalitate și bunăvoință.

Întreaga viață și moștenirea Cuviosului Părintele Daniil Sihastrul

În această zi, ne amintim de marele Cuvios Părinte Daniil Sihastrul, un exemplu de dăruire și credință. Acesta a trăit 38 de ani ca arhiereu și a ajuns la venerabila vârstă de 97 de ani, înainte de a se muta în veșnicele locașuri.

Viața timpurie și alegerea duhovnicească

Cuviosul Daniil s-a născut din părinți dreptmăritori creștini într-un sat situat aproape de Rădăuți. Încă din copilărie, el a fost cuprins de o profundă râvnă pentru cele duhovnicești, alegând să părăsească casa părintească pentru a se alătura obștii călugărilor de la biserica Sfântul Nicolae din Rădăuți. Aici, s-a dăruit sporirii credinței și faptelor bune, având o dragoste deosebită pentru rugăciune și priveghere.

Învățătura și viața ascetică

În timpul petrecut în obștea călugărească, Cuviosul Daniil s-a îmbogățit în cunoștințe teologice prin citirea cărților de slujbă și a scrierilor sfinților părinți. Cu smerenie și ascultare, a primit chipul îngeresc al vieții călugărești, primind numele de David. Dorința sa de a se nevoințe mai mult l-a condus la mănăstirea Sfântului Lavrenție, în apropierea satului Laura, unde lucra ziua alături de alți ostenitori și se dedica rugăciunii pe timpul nopții.

Retragerea în pustie

La scurt timp după primirea stării de schimnic, cu binecuvântarea starețului său, Daniil s-a retras în pădurile de lângă pârâul Viteu, în localitatea Putna. Aici, cu ajutorul ciobanilor și al altor iubitori de viață duhovnicească, și-a săpat o chilie în stâncă, loc care este și astăzi vizibil, situat nu departe de Mănăstirea Putna.

Căutarea credincioșilor și moștenirea spirituală

Cunoscut ca mare nevoitor și stăruitor în rugăciune, Cuviosul Daniil era căutat de mulți credincioși pentru a le oferi sfaturi duhovnicești și pentru a se ruga lui Dumnezeu în vederea vindecării sufletești și trupești. Un alt loc de sihăstrie pentru el a fost stânca Șoimului, lângă Voroneț, unde, din nou, era căutat pentru învățăturile sale duhovnicești.

Legătura cu Voievodul Ștefan cel Mare

Printre numeroșii săi fii duhovnicești, se remarcă dreptcredinciosul voievod Ștefan cel Mare, a cărui legătură cu Cuviosul Daniil este bine documentată în cronicile vremii. Inscriptia de pe piatra de mormânt a Cuviosului, pusă de voievod, subliniază legătura spirituală profundă dintre aceștia.

Cinstirea Cuviosului Daniil

După îngroparea sa în biserica mănăstirii Voroneț, Cuviosul Daniil a fost onorat ca părinte duhovnicesc, fiind pomenit împreună cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, ocrotitor al mănăstirii. La mormântul său se află un sfeșnic cu lumânare aprinsă, iar credincioșii continuă să vină pentru a primi binecuvântare și ajutor duhovnicesc, având parte de vindecări ale sufletului și trupului.

Chipul Cuviosului Părinte Daniil Sihastrul

Imaginea Cuviosului Părinte Daniil Sihastrul este reprezentată alături de cea a Mitropolitului Grigore Roșca pe peretele exterior al Bisericii Voroneț, deasupra ușii de intrare, pe latura sudică. Pe pergamentul pe care Cuviosul Daniil îl ține în mână, se află scris: „Veniți fraților, de mă ascultați, învăța-vă-voi frica Domnului…”. Această frică de Dumnezeu, ce reprezintă începutul înțelepciunii, să ne călăuzească în fiecare zi a vieții noastre cu ajutorul rugăciunilor Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul. Amin. Cu sfintele lor rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Duminica Sfinților Strămoși

În această zi, numită Duminica dinaintea Nașterii lui Hristos, este marcată de pomenirea tuturor drepților părinți care au bineplăcut lui Dumnezeu de-a lungul vremii, de la Adam până la Iosif, logodnicul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, conform numărătorii istorice realizate de Evanghelistul Matei. Tot în această zi, se face pomenirea proorocilor și proorocițelor.

Pomenirea celor întâi zidiți, Adam și Eva, și a dreptului Abel, fiul lui Adam, este urmată de o serie întreagă de drepți părinți, precum:

Dreptul Set, fiul lui Adam;
Dreptul Enos, fiul lui Set;
Dreptul Cainan, fiul lui Enos;
Dreptul Maleleil, fiul lui Cainan;
Dreptul Iared, fiul lui Maleleil;
Dreptul Enoh, fiul lui Iared;
Dreptul Matusalem, fiul lui Enoh;
Dreptul Lameh, fiul lui Matusalem;
Dreptul Noe, fiul lui Lameh;
Dreptul Sem, fiul lui Noe;
Dreptul Iafet, fiul lui Noe;
Dreptul Arfaxad, fiul lui Sem;
Dreptul Cainan, fiul lui Arfaxad;
Dreptul Selah, fiul lui Cainan;
Dreptul Eber, fiul lui Selah, de la care și iudeii s-au numit evrei;
Dreptul Peleg, fiul lui Eber;
Dreptul Ragav, fiul lui Peleg;
Dreptul Serug, fiul lui Ragav;
Dreptul Nahor, fiul lui Serug;
Dreptul Terah, fiul lui Nahor;
Dreptul patriarh Avraam, fiul lui Terah;
Dreptul patriarh Isaac, fiul lui Avraam;
Dreptul patriarh Iacob, fiul lui Isaac;
Dreptul patriarh Ruben, întâiul fiu al lui Iacob;
Dreptul patriarh Simeon, al doilea fiu al lui Iacob;
Dreptul patriarh Levi, al treilea fiu al lui Iacob, din care este seminția levitică;
Dreptul patriarh Iuda, fiul lui Iacob, din a cărui seminție S-a născut Hristos;
Dreptul patriarh Zabulon, fiul lui Iacob, a cărui seminție este pe țărmul mării;
Dreptul patriarh Isahar, fiul lui Iacob, a cărui seminție lucrează pământul;
Dreptul patriarh Dan, fiul lui Iacob, din a cărui seminție sunt judecătorii;
Dreptul patriarh Gad, fiul lui Iacob, a cărui seminție este furată sau fură;
Dreptul patriarh Așer, fiul lui Iacob, a cărui seminție e bogată, cu recolte bogate pe ogoare;
Dreptul patriarh Neftali, fiul lui Iacob, a cărui seminție este numeroasă;
Dreptul patriarh Iosif, fiul lui Iacob, a cărui seminție este slăvită și vestită;
Dreptul patriarh Veniamin, fiul lui Iacob, a cărui seminție din sălbatică a ajuns blând.
Pomenirea lui Fares și Zara, gemenii, fiii patriarhului Iuda;
Pomenirea lui Esrom, fiul lui Fares;
Pomenirea lui Aram, fiul lui Esrom;
Pomenirea lui Aminadav, fiul lui Aram;
Pomenirea lui Naason, fiul lui Aminadav;
Pomenirea lui Salmon, fiul lui Naason;
Pomenirea lui Booz, fiul lui Salmon;
Pomenirea lui Obed, fiul lui Booz, care s-a născut din Rut;
Pomenirea lui Iesei, fiul lui Obed;
Pomenirea lui David împăratul, fiul lui Iesei;
Pomenirea lui Solomon împăratul, fiul lui David.

Pomenirea Împăraților și Proorocilor

În această zi, ne amintim de mai mulți împărați și prooroci importanți din istoria biblică. Între aceștia se numără Roboam, fiul lui Solomon, și Abia, fiul lui Roboam. De asemenea, îl pomenim pe Asa, fiul lui Abia, și pe Iosafat, fiul lui Asa. Continuăm cu Joram, fiul lui Iosafat, și Ozia, fiul lui Joram, urmat de Ioatan, fiul lui Ozia. Apoi, îl menționăm pe Ahaz, fiul lui Ioatan, și pe Iezechia, fiul lui Ahaz.

În continuare, ne aducem aminte de Manasi, fiul lui Iezechia, și de Amon, fiul lui Manasi. De asemenea, îl pomenim pe Iosia, fiul lui Amon, și pe Iehonia, fiul lui Iosia. Salatiel, fiul lui Iehonia, și Zorobabel, fiul lui Salatiel, care a reconstruit templul din Ierusalim, sunt de asemenea menționați.

Urmează Abiud, fiul lui Zorobabel, și Eliachim, fiul lui Abiud, apoi Azor, fiul lui Eliachim. Sadoc, fiul lui Azor, și Ahim, fiul lui Sadoc, continuă această succesiune, urmat de Eliud, fiul lui Ahim, și de Eleazar, fiul lui Eliud. Matan, fiul lui Eleazar, și Iacob, fiul lui Matan, sunt de asemenea pomeniți.

Îl amintim pe Iosif, logodnicul lui Maria, fiul lui Iacob, și pe Melhisedec, dreptul. Pomenim și pe Iov, dreptul, alături de proorocii Moise, Aaron și Or, precum și pe Isus, fiul lui Navi.

Nu în ultimul rând, ne amintim de Sfântul Prooroc Samuel, de proorocul Natan și de Sfântul Prooroc Daniel. Pomenirea Sfinților Trei Tineri și a dreptei Sarra, soția lui Avraam, este, de asemenea, importantă.

Pomenim dreptele Raveca, soția lui Isaac, Lia, prima soție a lui Iacob, și Rahila, a doua soție a lui Iacob. Asineta, soția lui Iosif cel prea frumos, și Mariam, sora lui Moise, sunt, de asemenea, parte a acestei tradiții.

Ne amintim și de Debora, care a judecat pe Israel, de Rut, de Saraftia, la care a fost trimis Ilie, și de Sumanitida, care l-a găzduit pe Elisei. De asemenea, o pomenim pe Iudita, care l-a ucis pe Olofern, și pe Estera, care a salvat poporul Israel de la moarte.

Pomenirea dreptei Ana, mama Proorocului Samuel, și a dreptei Suzana încheie această listă de sfinți. Cu ale lor sfinte rugăciuni, ne rugăm: Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.