Se împlinesc 39 de ani de la accidentul nuclear de la Cernobîl, cea mai mare catastrofă din istoria umanității.

Dobrogea Online

Sursa foto:

0:00

Explozia Reactorului 4 de la Cernobîl

Pe 26 aprilie 1986, reactorul 4 al centralei de la Cernobîl a suferit o explozie, marcând un moment tragic în istoria nucleară, considerat unul dintre cele mai grave dezastre de acest tip. Acest incident a eliberat în atmosferă cantități enorme de radiații sub formă de radioizotopi gazoși, contaminând zona înconjurătoare și afectând grav sănătatea nu doar a angajaților centralei, ci și a populației civile. Organizația Națiunilor Unite a catalogat acest accident ca fiind „cel mai grav dezastru ecologic din istoria omenirii”.

Contextul Incidentului

În dimineața zilei de 25 aprilie 1986, reactorul numărul 4 al centralei era programat pentru oprire, în scopul efectuării unor lucrări de întreținere. În același timp, era planificat un test destinat să verifice capacitatea generatorului turbinei de a produce energie electrică suficientă pentru a susține sistemele de siguranță ale reactorului în cazul unei opriri bruște. Pregătirile pentru experiment au început în timpul zilei, iar puterea reactorului a fost redusă treptat la aproximativ 51% din capacitate.

Coordonatorul rețelei electrice din Kiev a cerut amânarea reducerii complete a producției din cauza consumului ridicat din orele de vârf ale serii, astfel că testul a fost reprogramat pentru noaptea respectivă. La ora 23:00, pe 25 aprilie, s-a reluat procesul de oprire a reactorului și testul a fost continuat. Reactorul trebuia să fie coborât de la o capacitate nominală de 3,2 GW la un nivel de 0,7-1 GW, considerat minim pentru desfășurarea experimentului în condiții sigure.

Dezvoltarea Incidentului

Însă, reducerea puterii s-a realizat prea rapid, provocând un dezechilibru în reacțiile din interiorul miezului reactorului. S-a acumulat o cantitate semnificativă de xenon-135, un produs de fisiune care absoarbe neutroni, ceea ce a dus la o scădere drastică a reactivității, coborând nivelul de putere la aproximativ 30 MW, mult sub minimul necesar. În încercarea de a compensa această scădere, operatorii au retras o parte semnificativă din barele de control, încălcând reglementările de siguranță.

Chiar și în aceste condiții, reactorul a atins abia 200 MW, sub pragul minim pentru test, dar echipa a decis să continue. La ora 01:05, au fost activate pompele de apă, iar debitul a crescut peste limitele admise. Până la ora 01:19, acest debit a continuat să crească, iar apa, acționând ca moderator și absorbant de neutroni, a amplificat instabilitatea sistemului. Într-o acțiune eronată, au fost retrase simultan prea multe bare de control.

Explozia și Contaminarea

La ora 01:23 și 58 de secunde, reactorul a ieșit de sub control, provocând o explozie devastatoare care a distrus acoperișul reactorului, deschizând calea unei catastrofe nucleare fără precedent. Un nor de precipitații radioactive a fost purtat de vânt spre vestul Europei, contaminând teritorii din Ucraina, Belarus, Rusia, și ajungând până în Scandinavia, Polonia, Cehoslovacia, Austria și sudul Germaniei. Suprafațe vaste din Ucraina, Belarus și Rusia au fost grav afectate de radiații.

Consecințele Dezastrului

Accidentul de la Cernobîl a eliberat o cantitate de radiații toxice estimată la aproximativ 400 de ori mai mult decât cea degajată de bomba atomică aruncată.

Intervenția în urma exploziei de la reactorul nuclear

În primele zece ore după explozia de la reactorul nuclear, echipele de pompieri au desfășurat o misiune disperată pentru a stinge incendiul și a limita răspândirea materialelor radioactive. Aceștia au utilizat apă pentru a răci miezul reactorului, însă această metodă s-a dovedit ineficientă, astfel încât intervenția a fost în cele din urmă oprită.

Acțiuni ulterioare și efectele acestora

Între 27 aprilie și 5 mai, peste 30 de elicoptere militare au survolat zona afectată, aruncând deasupra reactorului mai mult de 2.400 de tone de plumb și 1.800 de tone de nisip, în încercarea de a izola zona fierbinte. Cu toate acestea, aceste acțiuni au avut un efect neașteptat: materialele turnate au crescut temperatura din interiorul reactorului, sporind astfel emisia de radiații. Temperatura s-a dublat, la fel și intensitatea contaminării radioactive.

Controlul situației

Abia pe 6 mai, focul și emisiile de radiații au fost aduse sub control, odată cu răcirea miezului reactorului prin injectarea de azot.

Distribuie acest articol
Lasa un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *