Pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Foca
Pe data de 22 a acestei luni, se sărbătorește pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Foca, un făcător de minuni. Acest sfânt provenea dintr-o familie creștină, fiind fiul lui Pamfil și al Mariei, din orașul Sinope, situat pe malul Mării Negre. Înca din copilărie, el a realizat minuni mari prin darul Sfântului Duh și a continuat să facă minuni pe parcursul întregii sale vieți. La sfârșitul vieții, a primit o viziune a martiriului său, când un porumbel s-a așezat pe capul său și i-a oferit o cunună, spunându-i: „Pahar ți s-a amestecat și trebuie să-l bei”. Foca a acceptat să-și înfrunte soarta, fiind executat prin sabie și foc în timpul împăratului Traian, în jurul anului 101. După moartea sa, a continuat să săvârșească minuni.
Pomenirea Sfântului Foca Grădinarul
În aceeași zi, se face pomenirea Sfântului Foca Grădinarul. Acest sfânt, tot din Sinope, era cunoscut pentru măiestria sa în grădinărit. Deși se ocupa de munca pământului, el își îndrepta atenția și asupra sufletului său, având grijă să-l înfrumusețeze. Neavând teamă, s-a declarat slujitor al lui Hristos în fața ighemonului de atunci. Atunci când ucigașii au venit, s-au oprit la casa lui, iar el, primindu-i, a întrebat care este scopul vizitei lor. Aceștia i-au mărturisit că îl căutau pe Foca pentru a-l supune torturii. Auzind acestea, Foca s-a pregătit să-și întâlnească sfârșitul și, după ce s-a expus, a fost miluit de cei care îl căutau. Cu toate acestea, el i-a încurajat să își îndeplinească misiunea, aducând astfel o jertfă curată înaintea lui Dumnezeu.
Pomenirea Sfântului Mucenic Isaac și a Sfântului Martin
În aceeași zi, se sărbătorește și pomenirea Sfântului Mucenic Isaac, alături de Sfântul Martin. De asemenea, este comemorat și Cuviosul Cosma Zografitul, care a dus o viață de pustnic în Sfântul Munte al Athos, în anul 1323. Sfântul Cosma, născut în Bulgaria, a ales să nu se căsătorească și a părăsit casa părinților săi pentru a se îndrepta către Muntele Athos. Pe parcursul drumului, a fost supus unei încercări de către diavol, care i-a arătat o viziune terifiantă cu marele ocean ce înconjura muntele. Cu răbdare și rugăciune, tânărul a depășit această ispită.
Viața și faptele Sfântului Cosma
La sosirea sa în Mănăstirea Zografu, Cosma a fost primit ca novice și a rămas astfel o perioadă îndelungată, după care a fost hirotonit și numit ecleziarh. A primit un dar special din partea Preasfintei Fecioare, care, în ziua hramului Bunei Vestiri de la Mănăstirea Vatoped, i-a arătat o parte din grija sa față de oameni. Astfel, a avut o viziune cu o Fecioară de o frumusețe regală, participând la slujbele din biserică, iar călugării se supuneau ei cu respect.
În scurt timp, sfântul a fost hirotonit diacon, apoi preot, ceea ce l-a inspirat să realizeze numeroase fapte remarcabile. Dedicat mântuirii, prin rugăciunile sale adresate Maicii Domnului, a fost binecuvântat cu un semn divin, auzind vocea Preasfintei Fecioare dintr-o icoană sfântă, în care ea îi vorbea despre Fiul său.
Întâlnirea lui Sf. Cosma cu Mântuitorul
Într-o discuție profundă, cineva a întrebat: „Cum se va mântui Cosma?” La această întrebare, Mântuitorul a răspuns: „Lăsați-l să se retragă în pustie.” După ce a primit binecuvântarea de la superiorul său, Sf. Cosma s-a retras în sălbăticie, unde, într-o peșteră săpată în stâncă, a început să își trăiască nevoința în singurătate. Totuși, Dumnezeu nu l-a abandonat pe acest rugător fidel, ci i-a dăruit darul înaintevederii.
Încercările finale ale Sf. Cosma
Pe parcursul călătoriei sale spirituale, vrăjmașul neamului omenesc a încercat din nou să-l abată de la calea aleasă. Cu puțin timp înainte de moartea sa, Sf. Cosma a avut o viziune în care Hristos i-a spus că, înainte ca sufletul său să se înalțe la cer, satan va veni cu o armată și îl va supune unor chinuri. Pregătit cu această mângâiere divină, sfântul a îndurat cu curaj atacurile demonice. În a treia zi de suferință, a primit Preacuratele Taine. Cu rugăciuni de laudă pe buze, Sf. Cosma a trecut din moarte la viață, găsindu-se în Sânul Domnului.
Moartea și înmormântarea Sf. Cosma
Dumnezeu, „Care slăvește pe toți cei ce-L slăvesc pe El”, a adus o slavă deosebită și Sf. Cosma la momentul morții sale. La slujba de înmormântare, o mulțime de animale sălbatice și păsări s-au adunat în jurul peșterii sale, simțind și ele pierderea suferită de Sfântul Munte. La momentul îngropării, fiecare dintre aceste necuvântătoare a scos sunete de jale, oferind un ultim omagiu sfântului lui Dumnezeu. După patruzeci de zile, când frații au deschis mormântul pentru a muta cu cinste sfintele moaște la mănăstire, acestea nu au mai fost găsite. Dumnezeu le-a ascuns într-un mod minunat. Toate aceste evenimente au avut loc în anul 1323.
Pomenirea Sf. Ierarh Mucenic Teodosie
În aceeași zi, se pomenește și de Sf. Ierarh Mucenic Teodosie de la Brazi. Sfântul Teodosie s-a născut în prima jumătate a secolului al XVII-lea, în apropierea Mănăstirii Brazi, din părinți răzeși, urmași ai sfântului voievod Ștefan cel Mare. Părinții săi l-au dus la slujbele ce se oficiau aici. La vârsta de 18 ani, a intrat ca frate la această mănăstire, iar metania de călugăr a primit-o la Mănăstirea Bogdana, situată în județul Bacău.
Activitatea pastorală a Sf. Teodosie
Fiind un monah evlavios, cu o inteligență deosebită și cunoștințe solide din Sfânta Scriptură și lucrările Sfinților Părinți, a fost ales Episcop în anul 1669 la Rădăuți. Acolo, obișnuia să viziteze cu regularitate mormântul lui Ștefan cel Mare de la Mănăstirea Putna, unde ardea permanent o candelă. În anul 1671, a fost trimis să păstorească Episcopia Romanului, activând până în anul 1674, când, datorită activității sale pastorale și a spiritualității ridicate, a fost ales Mitropolit al Moldovei, într-un moment în care scaunul era vacant din cauza plecării lui Dosoftei în Polonia.
Contextul istoric al vremii
Cronicarul Ion Neculce menționează în Cronica Moldovei că domnul Moldovei era Dumitrascu Cantacuzino, o figură decăzută din istoria țării. Acesta a adus tătarii în Moldova pentru a-și menține puterea, plătind un bir considerabil, provenit nu doar din impozitele mari impuse moldovenilor, ci și din banii mănăstirilor, inclusiv de la Mănăstirea Rascău, de unde a luat toate galbenii.
Conflictul dintre Mitropolitul Teodosie și Domnitorul Dumitrascu Cantacuzino
Conform cronicii lui Ion Neculce, Mitropolitul Teodosie s-a confruntat cu furia Domnitorului Dumitrascu Cantacuzino, care l-a acuzat de activități necorespunzătoare, comparându-l cu Antihrist. Ca urmare a acestei neînțelegeri, Teodosie a fost îndepărtat din funcția sa și întemnițat la Mănăstirea Sfântul Sava din Iași. Însă, după întoarcerea Mitropolitului Dosoftei din Polonia, Teodosie a fost eliberat și s-a retras la Mănăstirea Brazi, loc pe care îl prețuia profund, având legături strânse cu acesta din perioada în care a intrat ca frate monah.
Contribuțiile lui Teodosie la Mănăstirea Brazi
Ajuns la Mănăstirea Brazi, Teodosie a început construcția unei biserici dedicate Sfântului Gheorghe și a instituit reguli pentru slujbe monahale permanente. De asemenea, a avut grijă de Mănăstirea Bogdana, îndemnând logofătul Solomon Bârlădeanu să construiască o nouă mănăstire. A dotat aceste locașuri cu terenuri arabile, vii, pomi fructiferi, păduri și mori de apă, sprijinind astfel comunitatea locală.
Întâlnirea cu Cronicarul Miron Costin
În acea perioadă, Miron Costin, cronicarul și Vornicul de Vrancea, a colaborat cu Teodosie, semnând numeroase documente pentru vrânceni, descendenți ai celor șapte feciori ai „babei Vrâncioaia”. Aceștia au primit „ocine” din partea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, pentru că l-au servit cu devotament.
Ultimele zile ale Mitropolitului Teodosie
În anul 1691, Teodosie a redactat o Diată în care menționa construcțiile realizate cu ajutorul lui Dumnezeu și a lăsat donațiile primite de la credincioși pentru mănăstiri, fiind destinate ucenicului său, Diaconul Laurențiu, pentru a înființa alte două mănăstiri. Ion Neculce menționează că, în acele vremuri, tătarii atacau regiunile moldovenești, jefuind populația. În 1694, o bandă de tătari a atacat Mănăstirea Brazi, supunându-l pe Teodosie la torturi pentru a obține odoarele și banii, iar acesta a refuzat, fiind ucis prin decapitare.
Înmormântarea și moștenirea lui Teodosie
După moartea sa, monahii și credincioșii din satele din jur l-au înmormântat în Biserica Sfântul Gheorghe, construită de el. Din cauza cutremurelor din zona Vrancei, biserica s-a deteriorat, iar în 1842, Ieroschimonahul Dimitrie a dezgropat osemintele lui Teodosie pentru a le reînhuma în Peștera de jos a Mănăstirii Brazi, loc asociat cu primii pustnici ai mănăstirii.
Marturia Cuviosului Antipa
În timpul slujbei de reînhumare, Cuviosul Antipa de la Calapodești a fost prezent, mărturisind că a avut privilegiul de a atinge moaștele și că acestea emanau un miros plăcut. De asemenea, egumenul Anton Dumbrava a menționat că, în 1857, capul Sfântului Mucenic Teodosie era păstrat cu mare cinste la Mănăstirea Brazi.
Declarații după demolarea Mănăstirii Brazi
Starețul Teodosie Filimon, după anul 1959, când Mănăstirea Brazi a fost distrusă de regimul comunist, a oficializat o declarație la Mănăstirea Cernica, în care sublinia că monahii și credincioșii continuau să vină pentru a aprinde lumânări și a se ruga, păstrând astfel vie memoria Mitropolitului Teodosie.
Viața și Martiriul Sfântului Ierarh Mucenic Teodosie
Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie este o figură emblematică a credinței ortodoxe, cunoscut pentru devotamentul său în construirea de lăcașuri sfinte, smerenia profundă și dragostea sa față de comunitățile monahale. Răbdarea sa în fața suferințelor și persecuțiilor, alături de jertfa martirică, l-au consacrat ca un simbol de evlavie pentru credincioșii ortodocși.
Proclamarea ca Sfânt și Pomenirea Sa
Sfântul Teodosie de la Brazi a fost solemn proclamat sfânt pe 5 octombrie 2003, iar ziua de 22 septembrie a fost stabilită pentru pomenirea sa. Tot în această zi, este comemorată și amintirea celor douăzeci și șase de Cuvioși Părinți Zografi de la Mănăstirea Zografu, care, prin curajul lor, au mustrat autoritățile imperiale și patriarhale de la acea vreme.
Contextul Istoric al Uniunii Bisericilor
În anul 1274, la Lyon, împăratul Mihail al VIII-lea Paleologul a ordonat semnarea unui act de unire între Biserica Ortodoxă și Biserica Catolică, nu dintr-o adevărată dragoste pentru credință, ci din dorința de a obține sprijinul politic al Papalității în încercarea sa de a restaura imperiul bizantin, după perioada de ocupație latină. Totuși, poporul ortodox, devotat tradițiilor sale, a refuzat să accepte această unire, alegând să-l susțină pe Patriarhul Arsenie, care a fost demis pentru opoziția sa față de împărat.
Persecuțiile Împotriva Călugărilor
Cu ajutorul lui Ioan al XI-lea Becul, un om viclean, împăratul a încercat să impună această uniune cu forța. În urma acestui fapt, închisorile au fost umplute cu preoți, călugări și laici care, preferând suferința și exilul, au refuzat să trădeze credința ortodoxă. Partizanii uniunii, cunoscuți sub numele de latinofroni, și-au concentrat atacurile asupra călugărilor, care au fost dintotdeauna apărătorii credinței ortodoxe.
Viziunea unui Călugăr și Mucenicii de la Zografu
În acea perioadă, un bătrân ascet de la Mănăstirea Zografu, dedicat rugăciunii, a primit o viziune din partea Maicii Domnului, care l-a avertizat despre apropierea dușmanilor lui Hristos. I-a cerut să anunțe comunitatea monahală pentru a se pregăti. La auzul acestei vești, majoritatea călugărilor au fugit în munți, dar douăzeci și șase dintre ei s-au adăpostit în turnul mănăstirii, simțind că este momentul să primească coroana Muceniciei.
În fața presiunilor și amenințărilor, aceștia au rămas fervenți în credința lor, refuzând să cedeze. În cele din urmă, au murit aducând slavă lui Hristos, chiar și în fața morții. Sfintele lor rugăciuni continuă să ne ocrotească, iar noi ne înălțăm cererile către Dumnezeu: „Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește!”
Evenimentele din Calendarul Ortodox
Calendarul Ortodox marchează zile importante în viața spirituală a credincioșilor, fiecare zi fiind dedicată unor sfinți sau evenimente semnificative. Aceste momente sunt sărbătorite prin diverse tradiții și obiceiuri, care variază de la o regiune la alta.
Importanța sărbătorilor religioase
Sărbătorile religioase au un rol esențial în cultura și spiritualitatea ortodoxă. Ele nu doar că aduc comunitățile împreună, dar oferă și ocazia de a reflecta asupra valorilor morale și spirituale fundamentale. Credincioșii se adună în biserici, participând la slujbe și ritualuri care le întăresc credința.
Tradiții și obiceiuri specifice
Fiecare sărbătoare este însoțită de tradiții specifice, ce pot include pregătirea unor mese festive, purtarea de îmbrăcăminte specială sau evenimente culturale. Aceste practici contribuie la menținerea vie a credinței și a identității naționale.
Reflecții asupra credinței
În zilele de sărbătoare, credincioșii sunt încurajați să se apropie de Dumnezeu prin rugăciune și meditație. Aceste momente de introspecție sunt esențiale pentru consolidarea legăturii personale cu divinitatea și pentru cultivarea unei vieți spirituale active.
Concluzie
Calendarul Ortodox reprezintă un ghid valoros pentru credincioși, oferind ocazia de a celebra tradiții, de a se conecta cu comunitatea și de a-și întări credința. Sărbătorile nu sunt doar momente de festivitate, ci și oportunități de reflecție și creștere spirituală.
